Descrierea județului Harghita

Prezentarea generală a județului Harghita

Călătorul, care vrea să viziteze aceste meleaguri ajunge în județ prin calea ferată sau pe șoseaua națională în multiple puncte de acces, județul fiind accesibil direct din Sfântu Gheorghe, Baraolt, Sighișoara, Sovata, Deda, Piatra-Neamț, Comănești sau Târgu Secuiesc aproape la fel de ușor, dar în mod sigur parcurgând trasee care prin pitorescul lor reprezintă delectare pentru ochiul și sufletul călătorului.

Numele "Harghita" este de origine necunoscută. Specialiștii în lingvistică nu au fost capabili să dea o explicație științifică privind originea sa, dar în datinile locale trăiește legenda, conform căreia este numele unei fete a unei căpetenii ai hunilor. Muntele vulcanic, unul din cele mai importante masive din Carpații Orientali, paralel cu Munții Ciucului, care e vizibil aproape de pe tot cuprinsul județului, poartă acest nume din vremuri arhaice. Județul nostru a fost denumit după acest masiv muntos, muntele legendar al secuilor. Vârful cel mai înalt este Vârful Harghita-Mădărași, de 1801 m.

În afara de masivul Harghitei mai trebuie amintite Munții Ghiurgheului, Munții Gheorghenilor și ale Ciucului, Hășmașului, Călimanului, Dealurile Târnavelor, Masivul Ciomatului, etc. După această simplă înșiruire de nume devine evident faptul, că peste 60 % a suprafeței județului este constituit din munți și dealuri. Între diferitele zone de locuit ale județului există o diferență de altitudine de peste 400 de metrii.

Clima în depresiunile intramontane este mai aspră, de fapt cea mai aspră dintre toate zonele populate ale țării, dar în vestul județului clima este mult mai blândă, mult asemănătoare cu restul Bazinului Transilvaniei. După spusele călătorilor clima depresiunilor intramontane seamănă mult cu clima Estoniei sau a zonei de mijloc a Suediei. Cea mai mare temperatură (+36,5° C) a fost măsurată la Odorheiul Secuiesc în 1952, cea mai scăzută (- 35 °C) în 1929. Perioada răcoroasă uneori ține peste 43 % din anul calendaristic. Din cauza acestei clime aspre zona este cunoscută drept "polul frigului" din România.

Munții se împart în două categorii distincte - cei dinspre vest sunt de origine vulcanică, restul - cu unele excepții notabile - de origine tectonică.

Activitatea vulcanică de odinioară se manifestă în numeroase activități postvulcanice. Oriunde mergem pe teritoriul județului, întâlnim izvoare de apă minerală. Geologii au catalogat peste 2000 de astfel de surse de apă. Multe dintre ele au fost îmbuteliate de-a lungul timpurilor, unele dintre ele au fost cunoscute în toată Europa chiar acum peste 150 de ani.

În zonă precipitațiile anuale sunt de aproximativ 600-800 litrii/m2. Opt râuri își împart între ele județul în tot atâtea bazine hidrografice, toate izvorând aici: în partea sudică Oltul, Homorodul Mare și Homorodul Mic, la est Bistrița, Trotușul, Bicazul Mic și Bicazul Mare, în nord Mureșul, în vest Târnava Mică și Târnava Mare.

Două dintre ele au fost imortalizate în legende - Mureșul și Oltul. Dar avem și două lacuri "legendare". Lacul Sfânta Ana, unicul lac format în craterul unui vulcan din Europa, în masivul Ciomatului la altitudinea de 950 metrii în sud. Un alt lac, care are legendele sale este Lacul Roșu, în est, în amonte de Cheile Bicazului, la poalele vârfului Suhardul Mic, născut după o alunecare masivă de teren în vara anului 1837.

Județul este deosebit de bogat în minereuri: andezite, bazalturi, tufe, marmoră, sare, cupru, fier, mercur - și am enumerat numai lista parțială a bogățiilor.

Județul este format din Scaunele Secuiești de odinioară - al Odorheiului, al Ciucului, Gheorghenilor și Casinului - și zona Topliței și Tulgheșului în nord. Suprafața totală este de 6639 km2.

În 1968 s-a renunțat le împărțirea teritorială de tip sovietic și au fost create noile structuri teritorial-administrative, județele. Reședința noului județ trebuia să fie Odorheiu Secuiesc, dar ca urmare a demonstrațiilor stradale a locuitorilor săi, sediul județului a fost mutat la Miercurea-Ciuc.

Potrivit datelor recensământului din 1992 populația județului are următoarea componență: 84,6 % maghiari, 14 % români, 1,2 % romi, 1,0 % germani, 0,1 % alte naționalități. Din punct de vedere confesional: 65,3 % romano-catolici, 13,3 % ortodocși, 12,9 % reformați, 7,3 % unitarieni, 0,19 % greco-catolici și 1,2 % de alte religii.