Regiunile istorice din județ

Gheorgheni (Gyergyó)

Depresiunea Gheorghenilor, pe cursul superior al Mureșului este o zonă specifică din punct de vedere etnografic al Secuimii. Etnograful Tarisznyás Márton scrie: "Istoria Gheorghenilor este în același timp istoria luptei cu forțele naturii, cu pădurea. Pâraiele repezi au asigurat apa necesară localităților și forța necesară morilor, gaterelor, transportului." Scaunul Gheorghenilor este amintit în documente prima dată în 1406, deci la această dată trebuie să fi avut mai multe localități. Contele Teleki József în 1779 menționează: "Pădurea Praidului separă Gheorghenii de Odorhei, Scaun fiu al Ciucului, mai răcoros ca oricare din Scaune din cauza așezării sale înalte și din cauza munților înalți din jur, pe care zăpada persistă nu de rare ori și pe durata verii, de aceea iarna în Gheorgheni este așa de lungă, că grâul se face foarte rar, dar câteodată nici chiar ovăzul nu poate fi arat, că nu se coace." (Însemnări de călătorie. 1937. 36-37).

Din punct de vedere geografic este o depresiune intramontană închisă între Munții Ghiurghiului, Masivul Harghita și Munții Gheorghenilor. Aici izvorâște Mureșul. Are o lățime maximă de 30 km pe linia Borzont-Gheorgheni și o altitudine medie de 800-850 m. Din punct de vedere administrativ este format din orașul Gheorgheni și comunele Ciumani, Ditrău, Joseni, Lăzarea, Remetea, Sărmaș, Subcetate, Suseni și Voșlobeni. Mai nou se obișnuiește să se considere și zona Topliței cu Gălăuțași de Gheorgheni, dar ele nu au aparținut niciodată de Scaunul Gheorghenilor, le tratăm împreună cu zona Borsecului.

Numeroase trecători și pasuri montane fac legătură cu zonele vecine, cea mai importantă fiind Defileul Mureșului care face legătura naturală a zonei cu restul Transilvaniei. Celelalte puncte de trecere importante sunt: Pasul Bucsin spre depresiunea Praidului, trecătoarea Liban spre Odorhei, Pângărați prin Lacu Roșu și Cheile Bicazului spre Moldova, Pasul Crucii spre valea Ghiurghiului, pasul Ditrăului spre Tulgheș, pasul Grințieș (sau Izvorul Mureșului) spre Ciuc. Depresiunea are o rețea de artere de circulație bine structurată (DN 12, DN 13B, DJ 133C). Zestrea arhitecturală a localităților este importantă, îndeosebi monumentele din Ditrău și Lăzarea sunt deosebite. Lacu Roșu și Cheile Bicazului reprezintă puncte de atracție pentru turismul intern și internațional.

Pentru originea numelui "Gyergyó" (Gheorgheni) există mai multe variante, dintre care amintim următoarele: numele mucenicului Gheorghe, numele unui conducător secui "György", sau chiar expresia populară "jer jó" (hai, că-i bine). După Szádeczky Lajos substantivul "jó" are semnificație de apă curgătoare, pârâu-râu, deci numele vine de la denumirea pârâului "György-patak", ("György-jó", Györgyfolyó) din care derivă "Gyergyó" prin forma intermediară "Gyergyjó".

În pofida climei aspre zona a fost populată relativ timpuriu. Secuii au fost prezent aici în mod cert în secolul al XIII-lea. Primele așezări s-au format la poalele munților, cele din lunca Mureșului par a fi mai recente. Cele mai vechi parohii cunoscute sunt cele din Gheorgheni, Lăzarea și Joseni care au servit mai multe sate. În 1853 în Gheorgheni au fost amintite în total 18 sate. Conscripția din 1567 conține date despre 78 de "porți" plătitoare de taxe în Gheorgheni, 40 în Valea Strâmbă, 48 în Lăzarea, 44 în Joseni, 32 în Suseni, 26 în Ditrău, 14 în Ciumani, 6 în Remetea. (O "poartă" în perioada 1562-1660 a însemnat o entitate de plătitori de taxe formată din 10-11 familii de iobagi, și erau înregistrați numai aceștia. Secuii nu erau plătitori de taxe, deci nu apar în aceste conscripții. Garda Dezső, 1990).

Sursele principale de venituri erau exploatarea lemnului, cheresteaua, plutăritul, creșterea animalelor și producția agricolă. O înbogățire a acestei palete a însemnat stabilirea armenilor în Gheorgheni, care a dus la dezvoltarea comerțului și a industriei în zonă. În perioada de cumpănă dintre secolele XIX-XX dezvoltarea micilor fabrici de cherestea și construirea - în 1906 - a ultimului tronson de cale ferată dintre Deda și Miercurea-Ciuc au condus la o dezvoltare importantă a economiei locale.