Portul popular și datini

Portul popular românesc

Portului bărbătesc românesc îi sînt caracteristici cioarecii din postav alb (pentru vară ițarii din pânză albă), care urmează lejer liniile corpului. În zilele de sărbătoare se poartă cizme, iar în celelalte, în majoritatea cazurilor, bocanci. Cămașa cu mânecă largă, deschisă, ajungând aproape până la nivelul genunchilor, este strânsă pe talie cu un șerpar frumos ornat. Peste cămașă, vara se poartă o vestă neagră, iar în anotimpurile răcoroase și iarna – pieptarul înflorat (cojocel din blană încheiat pe un umăr), peste care se îmbracă sumanul. Vara, bărbații poartă pălărie cu boruri mari, iar în timpul iernii căciulă înaltă, cu vârful ascuțit.

Portul româncei se distinge prin iia cu mânecă răsfrântă și altiță pe umăr, ca și prin poalele brodate strânse pe talie cu un brâu lat, țesut din lină și frumos ornat. Parte caracteristică a veșmântului femeiesc este și țesătura de formă dreptunghiulară din lână, cu alesături - fota cu vărgulițe colorate, fixată mai sus de talie printr-un brâu de lână cu ornamentație bogată. Fetele, dar și femeile tinere își saltă colțul de jos al fotei, fixîndu-i de talie, făcând astfel vizibilă și poala brodată. Se poartă ghete cu carâmbul înalt, dar și pantofi. Tinerele fete își acoperă capul cu un batic imprimat cu trandafiri, lăsat pe ceafă, fruntea rămânând descoperită. Femeile mai în vârstă își acoperă complet fruntea cu o basma de culoare închisă, legată sub bărbie. Peste iie se îmbracă pieptarul din piele, cojocelul de blană, ornat cu motive de flori, tivit adesea cu blană.

Mărgelele de culoare deschisă, cu panglicuță, se poartă numai de tinere. Iarna, femeile poartă bundiță din blană de miel sau suman de trei sferturi. Sumanul până Ia glezne, sau cojocul din blană de miel de aceeași lungime, se poartă doar de femeile cele mai vârstnice.