Meșteșugurile tradiționale

Porțile sculptate

Reprezintă podoaba gospodăriei. În secuime, poarta are un farmec deosebit, prezentând o varietate foarte mare. În general o parte a porții servește circulației căruțelor, iar o parte separată - “portiță pentru stradă" - intrării și ieșirii persoanelor. Aceste două porți sunt legate între ele, numindu-se “poarta legată", sau poarta mare, care poate fi și acoperită. O formă specifică a acesteia o constituie poarta “cu porumbar", în județ fiind cunoscute trei variante ale acesteia. Poarta mare cu porumbar din zona Odorheiului se distinge prin faptul că partea de deasupra portiței se construiește dintr-un panou complet închis, iar întreaga suprafață a porții este bogat ornamentată cu motive florale cioplite în relief.

Porțile din zona Ciucului sînt foarte puțin ornamentate, iar partea de deasupra porții are gratii. În împrejurimile Cristurului Secuiesc și pe Valea Homoroadelor găsim porți mari cu porumbar, a căror parte de deasupra portiței este ornamentată printr-una sau mai multe rozete decupate prin traforaj. Porțile cu acoperiș din împrejurimile Topliței se disting prin linii drepte, zvelte ; acoperișul se remarcă prin șindrilele mărunte aplicate, redând diferite motive. O atenție deosebită merită porțile de piatră caracteristice părții Tușnadului; pilonii lor din piatră cioplită se înalță ca niște arcuri de triumf. În această zonă se regăsesc și “porțile gemene" cu acoperiș. Un farmec deosebit al porților secuiești îl constituie invitațiile în versuri:

  1. “Largă pentru cel cu inimă bună, strâmtă pentru cel cu suflet rău"
  2. “De ești cu suflet bun, pe poarta asta poți intra, de nu, pe drum în lung și-n lat te poți plimba"
  3. “Stăpânul acestei porți e om iubitor, al drumețului ostenit bun primitor".