Oferta culturală a județului

Complexul baroc de la Șumuleu

Complexul baroc de la Șumuleu, aflat în nord-estul orașului Miercurea-Ciuc, la poalele dealului Șumuleul Mic, este una din cele mai importante complexe de monumente istorice din Transilvania.

Biserica Sfântei Maria

Una din monumentele cele mai cunoscute ale Transilvaniei, monument arhitectural, cel mai important și cunoscut loc de pelerinaj al Transilvaniei. Construit între anii 1804-1834, pe baza planului elaborat de arhitectul Schmidt Konstantin din Târgu-Mureș în stil baroc. Din această perioadă 22 de ani (1802-1825) au trecut până la terminarea structurii, finisajul interior original fiind predat în anul 1834. A urmat o perioadă de lucrări minore, biserica căpătând forma actuală în 1876. A fost sfințit în data de 20 august 1876 de episcopul Fogarassy Mihály.

Prima atestare documentară a prezenței ordinului franciscanilor în Șumuleu datează din 1352, când au servit deja catolicii din Moldova pornind din Șumuleu. În 1400 papa Bonifaciu al IX.-lea permite franciscanului Alvernoi Bertalan fondarea a 4 mănăstiri pe teritoriul episcopiei romano-catolice din Alba Iulia. Una dintre aceștia este mănăstirea din Șumuleu care apare în acte sub numele "Billich". Franciscanii stabiliți aici au fondat sub patronatul soției voievodului Moldovei, Losonczi Margit o mănăstire în Bacău încă din anul 1390. Construirea bisericii gotice, care se afla pe locul bisericii actuale se poate data tot în această perioadă.

Prima buserică în stil gotic, construită de franciscanii observanți a fost renovată în 1442-48, din donația lui Iancu de Hunedoara făcută pentru comemorarea victoriei asupra turcilor în bătălia de la Sântimbru de Mureș din 1442. Biserica a fost lărgită în mai multe rânduri, cele mai importante fiind cele din 1530 și 1649. Trupele lui Székely Mózes, pașa Ali și Thököli au făcut pagube importante în campaniile lor militare în Secuime. Pe la începutul anilor 1800 biserica s-a dovedit a fi neîncăpătoare pentru masa mare de pelerini care vizitau Șumuleul.

Biserica veche a fost demolată în 1802, în locul căreia a fost construită biserica actuală. Din biserica veche au rămas numai fragmente minore, zidite în pereții bisericii actuale.

Podoaba bisericii actuale este Statuia Maicii Domnului făcătoare de minuni așezată pe altarul principal al bisericii. Sculptura din tei reprezintă Maica Domnului având în brațe pe micuțul Isus așa cum este descrisă în Cartea Apocalipsei - "Femeia Îmbrăcată în Soare". Sculptura care se datează probabil din secolul al XVI-lea sculptată dintr-un trunchi de tei, vopsită, aurită, este cea mai mare sculptură votivă cunoscută în lume, având înălțimea totală de 227 cm. A fost sculptat foarte probabil intre anii 1515 și 1520, de către un autor local necunoscut, dar istoricii de artă converg spre un discipol neidentificat al sculptorului Veit Stoss. În Ciucul de Jos se găsesc alte câteva sculpturi care sunt probabil opera aceluiași sculptor. Potrivit legendei, în preajma unui pericol care amenință Secuimea, fața statuii se schimbă, rana de pe obraz, pricinuită de sabia unui tătar, sângerează. De-a lungul secolelor s-au consemnat numeroase astfel de evenimente, precum și unele minuni legate de statuie.

A fost așezat pe altarul principal cândva în 1664-65 de către Domokos Kázmér, guardianul mănăstirii.

De-a lungul secolelor s-au împlinit foarte multe din rugăciunile spuse în fața statuii Sfintei Fecioare. De statuie se leagă mai multe minuni. Nu o dată a strălucit atât de puternic, încât a luminat întreaga biserică. De multe ori, înaintea unor mari catastrofe și primejdii, fața statuii s-a arătat mâhnită. În timpul invaziei turco-tătare din 1661, când biserica a fost incendiată, statuia a rămas nevătămată. Conform tradiției, unul din conducătorii tătari, văzând că statuia este un obiect prețios, a vrut s-o ia ca pradă de război. Statuia s-a îngreunat atât de tare, încât carul tras de opt perechi de boi nu a reușit să o transporte. Atunci conducătorul tătar a lovit-o cu sabia, însă mâna i-a căzut paralizată. Urmele loviturilor se văd și astăzi pe fața și gâtul statuii. În semn de recunoștință pentru împlinirea rugăciunii, credincioșii au donat Maicii Domnului obiecte votive din metal, de diferite mărimi, reprezentând inimă, picior, mână, cărucior etc. Cele din aur și argint au fost vândute la începutul secolului al XIX-lea, suma obținută fiind folosită la construirea bisericii. Cea mai mare parte a obiectelor votive este din secolul al XVIII-lea și sunt așezate pe cele două panouri, de o parte și de alta a statuii Sfintei Fecioare. Plăcile votive realizate din marmură și donate bisericii începând cu anii 1940 dovedesc că Sfânta Fecioară îndeplinește și astăzi multe din rugăciunile credincioșilor.

Date despre biserică: Amvonul a fost sculptat și pictat tot de Papp Miklós în 1835. Sculptura laterală înfățișează apariția Sfântului Duh și pe cei patru evangheliști, cea a ușii pe Moise prezentând Domnului tăblițele cu cele 10 porunci, iar cea superioară pe Arhanghelul Mihail. Decorația mobilierului îi înfățișează pe Sfântul Augustin cu doi diaconi și pe Sfânta Fecioară cu îngerii. Altarul principal a fost terminat destul de târziu, în anul sfințirii bisericii, iar fundalul și coroana de deasupra datează din 1848. Corul a fost construit în 1831 de meșterul Pfeifer Antal din Gheorgheni, iar ușile intrării principale au fost realizate în 1838 de meșterul Názán Félix. Icoana altarului Sfântului Francisc este lucrarea pictorului clujean Csûrös Ferenc (1839). Pictura din partea superioară îl reprezintă pe Sfântul Nicolae. Altarul Sfântei Ana este donația baronesei Henter Anna, văduva lui Rakovszky Márton (1839). Icoanele altarului - Sfânta Ana, Sfânta Apolonia și scena Nașterii Domnului - sunt creații ale lui Papp Miklós. Altarul Sfântului Ion Botezătorul a fost ridicat în 1840 din donația lui Lukács János, comerciant din Miercurea-Ciuc, și soția sa, Mánya Sára. Pictura superioară o înfățișează pe Sfânta Sára, iar cea inferioară pe Maria Magdalena. Întregul altar este opera lui Papp Miklós. Altarul Sfântului Anton a fost construit în 1843 din donația lui Zakariás Antal din Brașov. Vechea pictură a fost donată în 1931 capelei din Ocna de Sus, în același an fiind pictată cea actuală de artistul clujean Szopos Sándor. Tabloul înfățișându-l pe Sfântul Bonaventura, a fost pictat de Papp Miklós. Icoana altarului Sfântei Elisabeta a fost pictată în 1938. Altarul a fost construit în 1836 din donația lui Bálint Ignác și a soției sale, Bors Julianna, fiind inițial dedicat Sfântului Ignațiu. Pictura veche, înlocuită în 1938, se află în corul bisericii. În câmpul superior este prezentată Sfânta Iuliana, iar în cel inferior Cina cea de taină, ambele fiind creații ale lui Papp Miklós. Altarul Sfântului Ioan din Nepomuc este donația familiei Botsavitzi János (1835). În partea superioară este prezentată vizita Sfintei Elisabeta, iar în cea inferioară este înfățișat Sfântul Vendel. Întregul altar este opera lui Papp Miklós. Autorul picturii altarului Sfintei Margareta de Cortona este necunoscut. Statuia Sfântului Rege Ștefan și a Sfântului Rege Ladislau, aflate de o parte și de alta a statuii Sfântei Fecioare Maria, au fost sculptate la Gröden în Tirol (1905) și sunt opera artistului Iosif Runggaldier. Statuile Sfântul Iosif și Sfântul Anton sunt creația sculptorului Vágó Gábor (1938), iar statuia Sfânta Tereza a fost donată bisericii în 1933 de doamna dr. Hegyi Jenőné (Budapesta). Basoreliefurile montate pe ușa sacristiei și a coridorului sunt opera sculptorului Vincefi Sándor (1980) din Miercurea-Ciuc și prezintă momente semnificative din istoria Șumuleului, respectiv scene din viața Sfântului Francisc. Cele de pe speteaza scaunelor din nava bisericii, creație a artistului Imets László din Miercurea-Ciuc (1980), înfățișează portrete ale unor sfinți maghiari și franciscani. La intrare, în partea dreaptă este capela patimilor lui Isus, iar în stânga se păstrează piatra funerară a lui Mikes Kelemen, căpitan suprem din Trei Scaune (1686). Cea mai veche orgă a bisericii atestată documentar a fost cumpărată la Brașov în 1659, fiind construită de Eperjesi János. Distrusă în timpul invaziei turco-tătare din 1661, este reconstruită în 1664 de P. Joannes Kájoni. Această orgă, reparată în 1759, este înlocuită în anii 1858-1859 de P. Simon Jukundián cu cea făcută de Kolonics István, constructor de orgi din Târgu-Secuiesc. Orga actuală a fost construită de firma Wegenstein și Fii din Timișoara, după planurile lui Geyer József, profesor la școala superioară de muzică din Budapesta. Având 40 de registre și 2824 de tuburi, este una din cele mai moderne orgi din țară. În 1991 a fost recondiționată de dr. Walter Kindl, dirijor al corului catedralei din Timișoara, în colaborare cu Hermann Binder, constructor de orgi din Sibiu. Vitraliile sunt din anul 1905, provin din atelierul lui Schlein Richard din Grottau (Cehia) și-i reprezintă pe Sfântul Emeric, Sfânta Elisabeta, Sfântul Francisc, Sfânta Margareta, Sfântul Iosif, Sfântul Ioan de Capistrano, Sfânta Clara, Sfânta Cecilia și Sfânta Ágnes. Vitraliul cu Sfântul Francisc este donația avocatului Fejér Antal și a soției sale, Száva Margit, iar cel al Sfântei Cecilia a văduvei Melik Istvánné din Remetea. Pe vitraliile montate deasupra ușilor intrării principale pot fi văzute monograma numelor lui Isus și a Sfântei Maria, respectiv simbolul franciscanilor. Bolta bisericii a fost construită de meșterul Erőss József din Târgu-Secuiesc. Pe arcul de triumf al bolții este o inscripție în limba latină:

ECCe MarIa pIo rVtILant tVa teCta nItore, qVae tIbI FrancIsCI tVrba pVsILLa LoCat.
(Iată Maria, în lumină strălucește adăpostul ce ți l-a ridicat turma Sfântului Francisc).
Adunând ca cifre romane literele roșii, obținem anul construirii bolții bisericii: 1834. Și pe fațada bisericii este o inscripție în limba latină:
SpLenDor ab eLIsIs CeLebri reDIt arte rVInIs aeDIbVs Oh Virgo gLorIa nostra tVIs.
(O, Sfântă Fecioară, gloria noastră, din ruină, cu artă măiastră, se reînnoiește sanctuarul tău).
Adunând ca cifre romane literele roșii, obținem anul construirii turnurilor: 1830. Statuia din cupru a Sfintei Maria de pe frontonul bisericii este creație a meșterului Rothenbacher din Brașov (1837) Biserica a fost pictată în 1911 de artistul clujean Urbánszky Fülöp. Pictura a fost restaurată în 1973 prin străduința lui P. Écsy János. În 1948 biserica este ridicată de Papa Pius al XII-lea la rangul de Basilica minor. Plăcile de marmură de pe coloanele de la intrare au fost puse în memoria unor personalități importante ale ordinului franciscan și ale mănăstirii, care s-au remarcat și printr-o activitate culturală deosebită: P. Taploczai Görög István (1631-1678), P. Domokos Kázmér (1606-1677), P. Kájoni János (1629-1687), P Somlyai Miklós (1598-1661), P. Simon Jukundián (1813-1894). Două din plăcile de marmură au fost puse în cinstea victoriei obținute în 1567 în fața armatei principelui Ioan Sigismund, respectiv în memoria restaurării bisericii în urma marelui cutremur din 1940.

Mănăstirea franciscană

Construit între anii 1733-1779 în stilul caracteristic al mănăstirilor franciscane din Transilvania. În curtea interioară a mănăstirii se află statuia lui Kájoni János (Iohannes Caioni) (1629-1687) opera sculptorului Ferencz Ernő (1972). În mănăstire a funcționat tipografia lui Kájoni între anii 1675-1854, mănăstirea fiind un centru cultural important al zonei. Mănăstirea a fost devastată în repetate rânduri (1553, 1601, 1661, 1694 și 1705).

Începănd cu anul 1668 în mănăstire a fost organizat învățământul de nivel mediu din zona Ciucului, școala de aici fiind predecesoarea actualului Gimnaziu Márton Áron. Biblioteca franciscană, în anul 1941 păstra încă 124 incunabule, din care în prezent au rămas numai 6. În anul 1985 în peretele refectoriului cu ocazia unei reparații s-au găsit o serie de manuscrise, incunabule și alte cărți valoroase, ascunse de franciscani de autoritățile comuniste, dar din păcate multe dintre ele au suferit pagube ireversibile. Cele 14 volume restaurate până la ora actuală, printre care și neprețuitul Codex Kájoni și 8 incunabule sunt în tezaurul Muzeului Secuiesc al Ciucului. Biblioteca păstrează - printre altele și lucrările în latină a istoricului franciscan Losteiner Leonárd (Transylvaniae et Siculae descriptio; Topographica).

Capela Sfântului Ioan de Nepomuk

Capela aflată în marginea pieței din fața bisericii a fost construită în 1767. Este locul, unde în mod tradițional erau întâmpinați pelerinii și de unde pornește procesiunea de Rusalii.

Lângă capelă se află stâlpul comemorativ al bătăliei din 17 mai 1567 de la Pasul Tolvajos, ridicat din donația judecătorului regal, contele Henter Antal. Stâlpul a fost ridicat inițial în locul bătăliei și mutat pe locul actual în jurul anului 1870 de către Simon Jukundián.

Drumul crucii

Latura abruptă a dealului, marcată de cruci de piatră cu cele 14 stații ale drumului crucii, este numită de oamenii din popor Pasul lui Isus (Jézus hágója). Este unul din locurile de pelerinaj ale credincioșilor. Cele mai vechi cruci sunt din anul 1868. O parte a crucilor au fost sculptate după primul război mondial de meșterul Kovács József din Jigodin. Cele mai noi au fost ridicate după cel de-al doilea război mondial.

Capele pe muntele Șumuleul Mic

Capela Salvator

Nu dispunem de date precise privind construirea capelei. Losteiner Leonárd, istoricul ordinului, menționează că Marele Huniade și Capistrano în 1456, în ziua Schimbării la față a Mântuitorului, 8 august, au câștigat bătălia implorând numele Mântuitorului, adică, a fost construită în amintirea victoriei asupra turcilor de la Belgrad (1456). Capela, construită dintr-o singură navă, boltită, cu sanctuarul de formă patrulaterală, a fost ridicată în a doua jumătate al sec. al XV-lea. În jurul anilor 1680 a fost lărgită cu sprijinul lui Mikes Kelemen și al lui Kálnoki Sámuel, cancelar al Transilvaniei. Tavanul este casetat-pictat; casetele sunt ornamentate cu motive vegetale baroce și cu portrete de apostoli, pustnici, sfinți franciscani și iezuiți. Casetele parapetului corului sunt pictate cu ornamente florale, cu portrete ale Sfinților regi Ștefan și Ladislau și al Sfântei Maria. Casetele bolții și ale parapetului corului au fost pictate în jurul anilor 1800.

Altarul principal, reprezentându-l pe Mântuitor încadrat de portretele apostolului Ion și a Sfântei Ecaterina a fost ridicat în 1679 din donația soției lui Haller János, Kornis Katalin. Tot la sfârșitul sec. al XVIII-lea au fost sculptate și pictate și altarul lateral sudic (Vir Dolorum) și cel nordic (Sfânta Maria cu Pruncul Isus). Pe peretele sudic este un portal gotic cu inscripția "Renov Salvator 1678", intrarea inițială a capelei. În evul mediu capela a fost înconjurată de un zid de apărare.

Prin arhitectura și interiorul ei artistic, capela Salvator este o mărturie semnificativă și interesantă a goticului, renașterii și barocului provincial.

Crucea cu inscripție, bogat ornamentată, din fața intrării a fost ridicată în 1876 de credincioșii din Joseni în memoria victoriei din 1567.

Capela Patimilor

În partea estică a dealului este capela patimilor Mântuitorului. Cel mai valoros obiect al capelei este statuia lui Isus, sculptată în 1810. Conform tradiției în această capelă s-a închis, s-a rugat, a ținut post și s-a biciuit omul păcătos, care a vrut să se lepede de păcatele sale și să pătimească pentru păcatele comise.

Capela Sfântul Anton

Pe latura vestică a dealului este capela Sfântul Anton. A fost construită între anii 1750-1773, pe locul celei ridicate de călugărul franciscan Márk Jakab după invazia turco-tătară din 1661. În sec. al XIX-lea a fost renovată de mai multe ori. Altarul principal, pictat în stil baroc, îl reprezintă pe Sfântul Anton de Padua.

"După Roma cel mai sfânt loc este Șumuleu" - spun ceangăii credincioși. Pelerinii din valea Ghimeșului îmbrăcați în alb, vin anual la picoarele Sfântei Maria (Babba Maria - cum este cunoscută în popor) ca să-și asigure iertarea păcatelor.

Șumuleu este una din cele mai mari și însemnate locuri de pelerinaj din Europa, de același rang cu Lourdes din Franța, Fatima din Portugalia și Czestochowa din Polonia.

Alte obiective turistice

Reședința Scaunului Ciuc (sau "stabilimentul", azi spital). Construit între 1825-1841, de-a lungul timpurilor a servit și ca internat pentru Gimnaziu, Școală Pedagogică, muzeu. Oficialii Scaunului și-au mutat sediul în Miercurea-Ciuc în 1876, odată cu reorganizarea teritorială ce a dus la formarea județelor.

În anul 1996 a fost dezvelită statuia lui Domokos Pál Péter (1901-1992) cel mai cunoscut folclorist care s-a ocupat de istoria Șumuleului și de folclorul și istoria ceangăilor.

Centrul de Studii Jakab Antal a fost inaugurat în toamna anului 1996. Organizația Caritas al Arhiepiscopiei Romano-catolice de Alba Iulia a început construirea în 1994 din donații din străinătate. Clădirea oferă cazare pentru 120 de persoane, sală de conferințe, 5 săli de seminarii, capelă, sală de mese pentru 250 de persoane, etc. Clădirea este destinată organizării de conferințe, seminarii, cursuri de perfecționare.

Sediul KALOT . Clădirea a fost construită ca sediu pentru Cercul de Lectură a Tinerilor Catolici (Katolikus Legények Olvasó Társasága - KALOT) în 1930 pe baza proiectului realizat de arhitectul Kós Károly. Monument arhitectural conform Registrului Monumentelor județului Harghita (1992). Universitatea populară "Kaláka", care și-a avut sediul în aceiași clădire a luat ființă în 1940.

Conacul Mikes Monument arhitectural conform Registrului Monumentelor județului Harghita (1992).

Clădirea Orfelinatului fosta clădire centrală a Gimnaziului Romano-Catolic. Monument arhitectural conform Registrului Monumentelor județului Harghita (1992). Construit la sfârșitul secolului al XVIII-lea în stil baroc. Seminarul a fost construit în 1727 din donația preotului paroh Lukács Mihály din Cozmeni, având în componență și o mică scenă pentru prezentarea pieselor teatrale ale școlii. Din perioada 1721-1784 s-au păstrat textele a 48 piese religioase (misztériumjáték) și 28 piese de teatru scrise de și pentru discipolii școlii, care sunt cunoscute sub numele de "Csíksomlyói misztériumok". În această școală a studiat printre alții și Gábor Áron, făuritorul tunurilor armatei revoluționare pașoptiste. Noua clădire a Gimnaziului a fost construit în 1911 în Miercurea-Ciuc. În 1913 Ordinul Sf. Vicențiu de Paula a fondat un orfelinat în clădire, de atunci clădirea funcționează ca orfelinat.