Oferta culturală a județului

Mănăstirea Sântul Prooroc Ilie, Toplița

Ctitorirea mănăstirii

Așezată într-o splendidă grădină Mănăstirea din Toplița a cunoscut, de la începuturile ei și până în zilele noastre o amplă și permamentă dezvoltare.

Așa cum mărturisește însuși ctitorul ei, gândul întemeierii acestei mănăstiri a luat naștere în anul 1911, pe când Patriarhul Miron Cristea, era episcop de Caransebeș. În anul 1910, frumoasa bisericuță de lemn constiuită în anul 1847, a fost adusă din comuna vecină Stânceni. Gândul episcopului Miron Cristea a putut fi transpus în faptă abia în anul 1928, la trei ani după înscăunarea sa ca Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române (1925).

În ziua Sfântului Prooroc Ilie (20 iulie 1928), Patriarhul Miron Cristea a adresat episcopului Nicolae Ivan al Vadului, Feleacului și Clujului, pe teritoriul cărei Eparhii se găsea atunci localitatea Toplița, o scrisoare, care cuprindea toate relațiile și datele privitoare la viitorul așezămănt.

Sfințirea mănăstirii s-a făcut în ziua de duminică, 21 octombrie 1928, în prezența ctitorului ei Patriarhul Miron Cristea care a mărturisit: Am mai făcut aceasta și din datoria ce am simțit-o față de părinții mei, George și Domnița, țărani, îngropați aici, ca voi să veniți aici și să vă închinați la piatra mormăntului lor, aducându-vă aminte că ei au dat pe primul patriarh al României și mergând acasă, să vă trageți de la gură, ca să puteți îngriji de creșterea copiilor vostri, dându-i la școală, că nu se știe în care din copiii voștri, azi desculți, se ascunde un om mare.

Clopotnița și poarta de intrare

Clopotnița mănăstirii, respectând tradiția ansamblurilor mănăstirești, proporționată ca dimensiune, este așezată la intrarea principală a incintei. Construită din lemn, în anul 1928, după proiectul arhitectului Patriarhiei Ortodoxe Române, la acea vreme, Ionescu Berechet, ea respectă în mare măsură stilul arhitecturii populare românești, cu elemente stilizate specifice sau adaptate la construcții mai vechi sau mai noi. În cazul de față, proiectantul folosește ca sursă de inspirație elemente întălnite la Hanul lui Manuc din București.

Poarta principală de la intrarea în mănăstire este sculptată în lemn de frații Moldovan din Idicel-Mureș și Dumitru Ciobotă din Toplița, după proiectul părintelui arhimandrit Mihail Goia. Ansamblul sculptural al porții cuprinde stema Eparhiei de Alba Iulia, Sfânta Treime, medalioanele a trei dintre domnitorii care au ctitorit în Ardeal: Binecredinciosul Voievod Ștefan cel Mare și Sfânt, Mihai Viteazul și Sfântul Voievod Martir Constantin Brâncoveanu, precum și ale sfinților români transitvăneni Ilie Iorest și Sava Brancovici, al Sfântului Prooroc Ilie Testiveanul și ale părinților Patriarhului Miron Cristea, George și Domnița. Sunt reprezentate de asemenea cele șapte coline ale Romei, Împăratul Traian, lupoaica cu cei doi gemeni, Romulus și Remus, regele Decebal, scene din viata dacilor și steagul dacic. Stălpii portii sunt sculptați cu pomul vieții și coloana infinitului.

Biserica mănăstirii

Biserica de lemn din Stânceni, sat vestit pentru meșterii în prelucrarea lemnului, adusă în anul 1910 la Toplița, a fost construită în anul 1847, pe locul alteia mai vechi.

Deși relativ modestă ca dimensiuni (lungimea este de 14 m, iar lățimea de 5 m), biserica se impune totuși ca o construcție de o deosebită frumusețe arhitecturală. Ea îmbină armonios moștenirea străbună - forma poligonală a pronaosului, întâlnită atât în Transilvania, cât și în Moldova - cu noutățile constructive ale meșterilor moldoveni din secolul al XVIII-lea, și anume absidele laterale poligonale, iar între naos și pronaos arcadele de pe pilaștri sculptați. Pridvorul, situat pe latura sudică a bisericii, este marcat cu arcade susținute pe stâlpi sculptați. Deasupra lui se înalță un mic și armonios turn-clopotniță, al cărui foișor, cu stâlpi legați prin contrafișe, susțin acoperișul piramidal.

Pereții pronaosului formează un pentagon acoperit cu o boltă octogonală, cu fâșii curbe descărcate pe console. Ilaosul bisericii este acoperit cu o boltă semicilindrică sprijinită pe o bază octogonală alungită pe axa est-vest. Cele două abside laterale ale navei sunt octogonale. Pe cupolele absidelor se mai păstrează pictura originală, realizată în anul 1847 de meșterul zugrav Gligorie din Târgul Pietrei (Piatra Neamț).

Absida altarului, poligonală, este prevăzută cu nișe, tot poligonale, pentru proscomidie și diaconicon. Bolta altarului, poligonală, este penetrată spre naos de o arcadă pe care se află reprezentarea picturală a lui Iisus Emanuel.

Cu excepția celei din zona menționată mai sus, vechea pictură nu s-a păstrat. Ea s-a deteriorat din cauza mutării bisericii de la Stânceni la Toplița, în consecință, s-a recurs la repictarea bisericii, în tempera, și în acest sens, s-a apelat la pictorul Dumitru Belizarie, cunoscut și apreciat în epocă, îndeosebi penfru reorientarea pe care a introdus-o în pictura bisericească, și anume revenirea acesteia la tradițiile bizantine și medievale românești. Astfel, în pronaos, se remarcă , tablourile votive în care sunt figurile părintilor Patriarhului ctitor, George și Domnița, ale căror morminte se află în partea vestică a pronaosului, portretul Patriarhului Miron Cristea, în postura de membiu al Consiliului de Regență, sub mantia sa aflându-și ocrotire suveranul Mihai I. Tabloul votiv îl include și pe Nicolae Ivan, episcopul Vadului, Feleacului și Clujului. Dintre temele picturii naosului se distinge, în chip deosebit, Iisus Pantocrator, înconjurat de puterile cerești.

Iconostasul, inspirat din tâmpla paraclisului patriarhal din București, este făcut din lemn de tei filigranat. El a fost sculptat și pictat la Munchen de pictorul George Russu, nepotul Patriarhului. In biserică se află icoana Maicii Domnului cu Pruncul Iisus, pictată de Dumitru Belizarie, pe care Patriarhul Miron Cristea a depus-o pentru o noapte la Sfântul Mormânt al Mântuitorului, sfințind-o apoi la râul Iordan, împreună cu alte două icoane ferecate în argint (Maica Domnului cu Pruncul Iisus -Dulcea Sărutare și Iisus Arhiereu și Judecător).

Paraclisul mănăstirii și construcțile anexe

Principalele lucrări de amenajare și de construcții necesare întemeierii ansamblului monahal de lo Toplița s-au efectuat, în prima lor etapă, între anii 1923-1928. în acest răstimp s-a construit clădirea stăreției, s-a construit turnul-clopotniță de la intrarea în incintă, unde s-au prevăzut inclusiv încăperi pentru viețuitorii mănăstirii, s-a repictat biserica. Printre primele lucrări și măsuri care s-au impus a fi luate la începutul aniilor 70 au fost cele legate de conservarea bisericii și a celorlalte clădiri - ansamblul fiind declarat monument istoric și arhitectonic. Ulterior, între anii 1972-1976, s-au efectuat ample lucrări de restaurare, iar în perioada 1985-1990 s-au realizat importante construcții noi, printre care o biserică-paraclis și o clădire anexă cu două nivele. La etajul acestei clădiri, într-un spațiu special construit și amenajat, funcționează, din anul 1995, muzeul mănăstirii.

Paraclisul mănăstirii, deosebit de generos ca spațiu și bine organizat din punct de vedere funcțional, a fost construit și pictat între anii 1984-1994; s-a sfințit la 20 iulie 1994. Pictura în frescă a fost executată de pictorii bisericești Manolache Pătrașcu din comuna Vulturi, județul Vrancea, și Ioan Botiș, originar din Vișeu, județul Maramureș. Iconostasul și stranele - sculptură tradițională în lemn de stejar - au fost executate de o echipă de sculptori din Grumăzești, județul Neamț. Pictura iconostasului, realizată în ulei, a fost executată de ierodiaconul Sofronie Cantea, viețuitor din mănăstire.

Hramurile mănăstirii

Ziua de 20 iulie a devenit hramul Mănăstirii "Sfântului Ilie". Cu această ocazie, aici își dau întâlnire pelerini din Maramureș, Moldova, Țara Bârsei, din ținuturile Năsăudului și din străinătate. Atmosfera acestor întâlniri este emoționantă, ele constituindu-se de fiecare dată în minunate prilejuri de înălțare sufletească pentru toți participanții.

Hramul paraclisului este Izvorul Tămăduirii. Se prăznuiește în prima zi de vineri după Sfintele Paști.

Muzeul mănăstirii

Muzeul a fost inaugurat la 30 mai 1995 de P.S. Ioan Selejan episcopul Covasnei și Harghitei. În mod sigur cel care s-a gândit pentru prima dată să amenajeze aici un muzeu a fost însuși ctitorul mănăstirii Patriarhul Miron Cristea. Patriarhul o fost conștient de numărul foarte mare, de bunuri de o deosebită valoare, precum și riscul ca acestea să fie definitiv risipite și pierdute. Un tânăr călugăr din partea locului, astăzi Arhimandritul Mihail Goia, ajungând stareț al mănăstirii, mergând pe urmele marilor săi înaintași - ne-am referit la Patriarhul Miron, dar și la arhiereul Emilian Antal a adunat cu râvnă și migală, ca un bun cunoscător, tot ceea ce exprimă, în forme specifice, spiritul ortodox și românesc în zona Topliței.

Expoziția permanentă a muzeului cuprinde un important fond de icoane pe lemn, datând din secolul al XVIII-lea. Dintre acestea menționăm, în chip deosebit, fragmentele tâmplei bisericii Mănăstirii Doamnei, pictată în anul 1755, de meșterul zugrav Andrei din Sunfalău, precum și icoanele împărătești pictate de același zugrav. Icoane pe lemn de o valoare asemănătoare și tot de la mijlocul secolului al XVIII-lea provin de la vechile biserici din Toplița și Stânceni. Unele dintre icoanele expuse au fost pictate de un alt renumit meșter transilvănean, Pavel Dumbrăvean. Icoanele pe lemn din secolul al XVII-lea și din primele decenii ale veacului următor sunt legate în mod direct de arta iconografică ortodoxă din centrul Transilvaniei, lucrări similare fiind frecvente în bisericile din satele de pe Mureș și Târnave.

Sunt prezentate fragmente ale vechii catapetesme a bisericii din lemn a mănăstirii, cea pictată în 1847 de meșterul Gligorie din Târgul Pietrii (Piatra Neamț). Se remarcă icoana împărătească Iisus Hristos Arhiereu și împărat, flancat de Sfinții Apostoli, icoana Maica Domnului cu Pruncul, flancată de prooroci, precum și temele iconografice rare în pictura de șevalet, ca Lupta dintre Nestor și Lie, Maica Domnului în rug, Duminica Orbului. Ducerea Sufletului celui drept, Izvorul Maicii Domnului etc.

Muzeul deține o valoroasă colecție de icoane pe sticlă, din care sunt expuse câteva exemplare reprezehtative pentru sfârșitul secolului al XVIII-lea și începutul secolului al XIX-lea. Ne referim în special la icoana Maica Domnului cu Pruncul, provenind de la biserica din Gălăuțaș, care poate fi atribuită marelui iconar Popa Sandu din Iernuțeni. Printre valorile deosebite, semnalăm icoana Învierea lui Iisus, care provine din biserica de la Porumbenii Mari. Din a doua jumătate a secolului al XIX-lea se remarcă icoanele pe sticlă reprezentându-l pe Sfântul Ilie, precum și icoana Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil

Expoziția muzeului prezintă un mare număr de cărți religioase ortodoxe, unele dintre ele fiind unicate sau rarități naționale. Ne referim în special la fragmentele din Psaltirea tipărită în anul 1544 la Mileșevo (Serbia) și la manuscrisul cazaniei lui Varlaam, caligrafiat la finele secolului al XVII-lea de erei Mihail, ambele provenind de la biserica parohiei Imper, precum și Cazania lui Varlaam, tipărită la Iași în 1643, și Evanghelia de la București din 1682. Colecția cuprinde numeroase cărți tipărite în secolul al XVIII-lea și în prima jumătate a secolului al XIX-lea în toate centrele tipografice ale vremii.

Muzeul prezintă, de asemenea, o serie de obiecte liturgice din metal prețios sau comun, precum: potirul și discul bisericii Mănăstirii Doamnei, din secolul al XVIII-lea; sfeșnice, cruci sculptate în lemn și ferecate în metal, candele de argint și alamă de la mijlocul secolului al XIX-lea; agheazmatarul de argint dăruit de Episcopul Conon Donici; Evanghelia ferecată în argint, din secolul al XVIII-lea.

Muzeul omagiază în mod deosebit memoria ctitorului, Dr. Elie Miron Cristea, întâiul Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române (1925).

Biserica Doamnei

Între așezămintele bisericești de pe pământul Transilvaniei se află și cele de la poatele Călimanilor. Astfel, în orașul Toplița, în cartierul Moglănești, pe locul numit Părăul Doamnei, se află o biserică de lemn, semn al existenței unui vechi așezământ monahal, ctitorit în anul 1658 de Doamna Safta, soția domnitorului Gheorghe Ștefan al Moldovei, pe locul unei mai vechi mănăstiri, ale cârei ruine erau încă vizibile la începutul secolui nostru.

Dintr-o inscripție în limba slavonă, aflată pe o icoană ce a aparținut acestui vechi și sfânt lăcaș, reiese că biserica actuală a Moglăneștilor a fost restaurată în anul 1677. Alte refaceri s-au efectuat în anul 1710, an marcat și pe ancadramentul portalului. În anul 1755, biserica a fost înfrumusețată cu o nouă catapeteasmă și cu noi icoane, operă a reputatului zugrav Andrei din Sunfalău (satul Cornești, comuna Adămuș, județul Mureș). Biserica a fost restaurată în anul 1958 și resfințită la data de 21 noiembrie a aceluiași an, de câtre Arhiereul Emilian Antal.

De mici dimensiuni (lungimea - 8,5 m; lățimea - 4,70 m), pereții bisericii înscriu un plan dreptunghiular cu absida altarului, decroșată. Peste pronaos se află o mică turlă clopotniță, fapt ce a dus și la înlocuirea boltei cu tavan. Naosul și altarul sunt acoperite cu bolte semicilindrice, cea a altarului fiind racordată la pereți prin fâșii curbe. Partea superioară a încheieturilor bârnelor formează console sculptate cu diferite motive arhaice românești, printre care și tradiționalul "cap de cal".