Ținutul Ciucului

Ciceu (Csíkcsicsó)

După Toplița-Ciuc, lăsăm în urma noastră, spre dreapta turnurile gemene ale bisericii din Șumuleu. Ne îndreptăm spre nord, însoțiți dinspre vest de Masivul vulcanic al Harghitei și dinspre est de Munții Ciucului.

Imediat după pasajul de cale ferată intrăm pe teritoriul satului Ciceu, care în timpul dezvoltării sale s-a contopit cu Siculeni.

Cel mai important nod de cale ferată al județului poartă numele localității, cu toate că se află pe teritoriul satului vecin, centrul comunei Siculeni. Hotarul dintre cele două așezări este strada Hotar. Tronsonul Sfântu Gheorghe - Ciceu din calea ferată Sfântu Gheorghe - Miercurea-Ciuc - Ghimeș, în lungime de 63,6 km a fost dată în folosință la 5 aprilie 1897. La 18 octombrie 1897 a fost dat în folosință și tronsonul Ciceu - Valea Ghimeșului (51 km). Din stația Ciceu a pornit construcția liniei ferate spre Gheorgheni (46 km), dată în folosință la 5 decembrie 1907. Așa a devenit Ciceu cel mai important nod de cale ferată din așa-zisul "circuit secuiesc", de unde, prin valea Oltului, Trotușului și a Mureșului se deschid căi ferate care asigură legături foarte bune cu toate zonele României.

Localitatea se află la confluența pârăului Frumoasa cu Oltul, în lunca Oltului la marginea estică a câmpului de turbă, la sud de nodul de cale ferată, la o altitudine de 674 m deasupra nivelului mării. Benkő Károly, în 1853 semnalează izvoare de apă minerală la poalele dealului "Borhegyes" și din lunca pârâului Béta. Satul se extinde spre vest până la Harghita Ciceului (1761 m). În anul 1846 au fost luate mostre de minereu de mercur din zonă și duse la analize la Zlatna, dar exploatarea zăcămintelor nu a fost începută. În anul 1853 a fost semnalată o "grotă puciosă" - adică mofetă în zona izvoarelor pârâului Beta. Specificul zonei, este cultivarea verzei. În locul numit "Câmpul cetății" se găsesc ruinele cetății Ciceului. Potrivit datinei franciscanii din Șumuleu, înaintea construirii mănăstirii actuale au locuit aici. Localitatea, din punct de vedere administrativ aparține comunei Siculeni.

Biserica romano-catolică a fost sfințită în 1783, cu hramul Sfântului Anton de Padua. Pelerinajul are loc în ziua de 13 iunie. Biserica este monument arhitectural, conform registrului monumentelor județului Harghita (1992). Din punct de vedere eclesiastic a aparținut parohiei din Delnița, dar încă din 1699 avem date, despre dorința comunității locale de a avea propriul paroh. Despărțirea s-a produs abia în 1783. Altarul bisericii datează din 1800. Pictura principală, opera unui meșter necunoscut, reprezintă protectorul bisericii, Sfântul Anton de Padua. Biserica a căpătat forma actuală în 1839. Din vremea în care parohul bisericii a fost Zöld Péter, o cruce de piatră este păstrată până-n zilele noastre clădită în zidul protector al bisericii. Având în vedere structura nacelei, se presupune că inițial biserica a fost construită în stil gotic. Satul a avut o căpâlnă în locul denumit azi muntele lui Sf. Francisc. Parohia, de asemenea este monument arhitectural.

Castelul din partea de nord a localității a fost construit la sfârșitul secolului al XVII.-lea.