Ținutul Ciucului

Tușnad-Sat (Nagytusnád)

Este o comună importantă a Ciucului de Jos, în valea pârâului Tușnad, la altitudinea de 672 m. Cultura cea mai importantă cultivată aici este cartoful (încă din anii 1800). Conform datelor recensământului din 1992 centrul comunei are 904 locuitori. Satele aparținătoare de comună sunt: Tușnadul-Nou și Vrabia (cu numai 233 locuitori).

Se întinde pe traseul DN12, la 25 km de Miercurea-Ciuc, și la 7 km de Băile Tușnad. Gara CFR a comunei se află la Tușnadu-Nou.

Se află în partea sudică a depresiunii Ciucului de Jos, are numeroase izvoare de apă minerală, care sunt enumerate în cartea lui Benkő Károly (1853),cum ar fi izvorul de la Feredő, izvoarele Nádas, Bátord, Nagyborvíz. Pe teritoriul satului se află zona de protecția naturii mlaștina Beneș.

Construcția bisericii romano-catolice a fost începută în 1802 și a fost terminată în 1824. În locul bisericii se afla o capelă construită dinainte de secolul al XIV-lea, amintită într-un document din 1571. Biserica a fost sfințită în cinstea lui Sfântul Francisc de Assisi, ziua pelerinajului este la 4 octombrie.

În cimitirul satului se află numeroase monumente funerare sculptate în piatră. Sunt foarte interesante motivele solare simbolizând cultul păgâno-creștin al Soarelui.

Cruci din piatră: În capătul străzii Bisericii se află o cruce din 1651, iar la sud de sat, lângă drumul modernizat se află una datată din 1743. Sunt monumente arhitecturale, conform registrului monumentelor județului Harhgita (1992), ca și casa țărănească de la nr. 139.

Tușnadu-Nou (Újtusnád)

A fost fondat după marele incendiu din 11 septembrie 1882 de gospodarii păgubiți ai satului Tușnad, la vest de râul Olt în valea pârâului Mitaci. Timp de treizeci de ani a fost comunitate de sine stătătoare. În 1992 satul a avut 1020 de locuitori. De pe terasa Oltului se deschide o priveliște foarte bună asupra satului, cu uzina de îmbuteliere a apei minerale din apropierea gării CFR, construită în anii 1973-74. Aici se îmbuteliază apa minerală cu eticheta "Tușnad"; uzina are o capacitate de 3000 litri/oră.

Tusnadu-Nou se află la distanța de 2 km de Tușnad, la 26 km de Miercurea-Ciuc și la 6 km de Băile Tușnad.

Tușnadu-Nou se află la revărsarea pâraielor Ravasz, Mitaciu Mare și Ulieș în râul Olt. Pe lunca Oltului se află mai multe izvoare de apă minerală, dovada existenței acestora fiind depunerile de ocru din această zonă. Lângă gara CFR se află izvorul Bátordi. Din partea estică a satului, de lângă pârâul Ravasz se extrage nisip cuarțos de foarte bună calitate.

Biserica romano-catolică a fost construită între anii 1873-1897. În 1995 a fost extinsă. Hramul acestei biserici este Sfântul Anton de Padua, pelerinajul având loc în ziua de 13 iunie.

Vrabia (Csíkverebes)

Mica localitate ascunsă a Ciucului de Jos se întinde pe malul stâng al Oltului în valea pârâului Vrabiei, la o altitudine de 655 m. Putem ajunge în sat dinspre Sâncrăieni pe DJ 123A (21 km). Satul a fost devastat de incendii de nenumărate ori. În 1992 satul avea 233 de locuitori. Se află la 3 km de centrul comunal, Tușnad.

Mlaștina Beneș este alimentată de izvoare de apă minerală. Se pot observa în mai multe locuri depuneri de ocru. Mlaștina se întinde pe malul stâng al Oltului, la o altitudine de 644 m. Multe dintre plantele ocrotite de aici sunt foarte rare. Se găsesc numeroase plante care sunt relicve din vremea ultimelor glaciațiuni, fiind locul cel mai sudic din Europa, unde pot fi găsite. Multe din gospodăriile satului ai izvoare de ape minerale în curte. Izvorul de lângă stația de cale ferată, odată îmbuteliată se află în paragină la ora actuală. În spatele stației se află o altă mlaștină cu rarități și plante ocrotite, mlaștina "Câmpul Cemo".

Biserica romano-catolică datează din sec. XV-XVI. A fost reconstruită în perioada barocă, dar păstrează multe elemente din perioada goticului târziu.

Căpâlna Ingerilor Ocrotitori, construită între anii 1770-1775 păstrază unele elemente ale unei capele vechi, din secolul al XV-lea.