Ținutul Gheorghenilor

Ditrău (Gyergyóditró, Dittersdorf)

Este una din comunele mari din nordul Depresiunii Ghiurgheului. Satul în anul 1562 a intrat în proprietatea familiei Lázár, dar în secolul al XVII.-lea și-a răscumpărat libertatea. În secolul al XIX.-lea, în urma exploziei demografice din Secuime și-a format localități satelite dintre care cea mai importantă și cea mai veche este Jolotca, datat din 1780, localitate cu specific de păstorit. Celelalte așezări sunt: Țengheler, Tilalmaș, Torokpatak, Nyárasalja, Perenyaka. După datele recensământului din 1992 localitatea a avut 6.778 locuitori, din care Jolotca 692 de locuitori.

Pe vremea lui Orbán Balázs Ditrău era socotit cel mai bogat sat din Ardeal, deoarece de el aparținea vestita stațiune Borsec, de atunci o atracție balneo-turistică de nivel european. În anul 1868 comunitatea locală a avut o tentativă eșuată de a obține statutul de oraș - dorință nerealizată nici până în zilele noastre. Pentru cei ce trec pe aici putem recomanda vizitarea celor două biserici: cele două monumente istorice reprezintă două obiecte de studiu deosebit de interesante celor interesați de istoria arhitecturii zonei.

Vatra satului se află la 742 m altitudine la marginea nord-estică a Depresiunii Ghiurgheuleui. Încă din anul 1780 a avut peste zece gatere acționate cu forța apelor. Secole la rând a deținut păduri, pășuni comunitare și izvoarele de apă minerală ca proprietate comunală în zona Borsecului de azi. Se află la 13 km nord de Gheorgheni, și la 23 km sud de Toplița pe traseul DN 12. Satul este străbătut pe direcția est-vest de DJ 153, care leagă Remetea cu Tulgheș prin pasul Țengheler.

Ditrăul este din puținele așezări din România care au dat numele unui minereu: în anul 1866 un minereu foarte rar pe plan mondial o varietate de eleolită-sienită, care se găsește aici a fost denumit ditroit.

Localitatea se află pe valea afluentului din dreapta a Mureșului, pârâul Ditrăului, care are izvoarele în muntele Tătarului.

Biserica romano-catolică veche(biserica Ecaterina sau biserica mică) se află în centrul așezării. Biserica este monument arhitectural, conform registrului monumentelor județului Harghita (1992). A fost construită între anii 1546-1557 cu o capacitate de numai 5-600 de credincioși, număr depășit rapid de localitatea care a cunoscut o creștere fără precedent. A fost construită ca o biserică-cetate, porțiuni din zidul de apărare putând fi observate și astăzi. Marea fereastră gotică din peretele sudic ulterior a fost astupată. Ușa de intrare de asemenea conține elemente sculptate din ușa gotică originală. Biserica a căzut victima flăcărilor de mai multe ori, ultima dată în 1714. Interiorul are ornamente de stil baroc. Tabloul votiv, care este datat din anul 1600 probabil, este din altarul original al primei biserici.

Poarta secuiască monumentală de la intrarea parohiei este opera sculptorului local Mezey Tamás din anul 1934.

Biserica romano-catolică nouă (biserica mare, biserica nouă) este biserica cea mai mare din întreaga zonă, a fost construită în stilul neogotic-eclectic al începutului secolului al XX.-lea, după planurile arhitectului Kiss István din 1895, modificate și completate de Dorzsák Ede. Construcția a început în anul 1908 de către antreprenorul din Subotica (Iugoslavia) Kladek István. Piatra folosită la construcție provine din cariera satului vecin, Remetea. În anul 1911 a fost sfințită de către episcopul romano-catolic al Transilvaniei, contele Majláth Gusztáv Károly.

Măcelăria veche cu clopotnița de lemn (din strada Holló) construită la începutul secolului al XIX.-lea este monument arhitectural, conform registrului monumentelor județului Harghita (1992).

În comună începe DJ 127, care duce spre est, în valea pârâului Ditrăului spre Țengheler, apoi, prin Hagota pînă la Tulgheș(37 km). Drumul a fost construit între anii 1885-1892, pe atunci având o lungime de numai 30 km. Din Ditrău prin pasul Țengheler (1025 m) ajungem în valea Putnei spre defileul Tulgheșului. Valea Putnei - pe traseul Oltul superior - Belchiul superior - vama Piricica de-a lungul istoriei cunoscute a fost folosit ca și traseu comercial. Din același punct pleacă spre vest DJ 153C spre Remetea (1 km), și de acolo, trecând creasta munții Ghiurghiului în valea Ghiurghiului spre Reghin.

Jolotca (Orotva)

La 4 km după Ditrău, spre nord pe DN 12 un drum pietruit duce la mica localitate aflată pe marginea DJ 127 Ditrău - Borsec. Drumul, după ce trece de Jolotca pe valea Hălășagului trece prin pasul Chiozrezu și ajunge la Borsec.

Jolotca este renumit pentru zăcământul de sienit roșu, care se găsește în cantități importante în valea pârâului Török. De asemenea se găsește în același loc și o altă piatră decorativă - gabbro de culoare neagră. Dar cel mai important minereu din zonă este zăcământul de thoriu radioactiv, care, odată ajuns în contact cu aerul elibereașă gaze radioactive de radon. Din anul 1853 în valea pârâului Jolotca s-a semnalat de asemenea un zăcământ de argint și cositor. Diferitele zăcăminte de sienită, cu niște varietăți de culoare frumoase oferă și variante care se pretează la prelucrare industrială, inclusiv șlefuire. În valea părău Tászok există chiar și minereu de pirită, galenită, calcopirită, precum și alte sulfide de origine hidrotermală. Varietatea geologică a zonei este rarissimă, paleta minereurilor întâlnite aici se extinde de la metale rare ca zirconiul până la varietăți rare de cristale de eleonită și amfibol.

În locul capelei vechi, construite în 1925-ben pe vremea în care în cadrul parohiei romano-catolice din Ditrău servea ca și capelan tânăr cel ce va fi cel mai mare episcop romano-catolic al Ardealului, Márton Áron în 1973 s-a construit o nouă biserică romano-catolică.