Ținutul Gheorghenilor

Suseni (Gyergyóújfalu)

Se află la distanță de 12 km vest de Gheorgheni, pe DN 12, apoi pe DJ 138, sau prin Joseni și Ciumani prin DJ 126. Sudul localității se numește Mureș Sat (2 km). Datina veche - neconfirmată însă de documentele vremii - susține, că satul și-ar fi primit numele după distrugerea de către tătari a satelor Katorzsa și Gálfalva și recolonizarea zonei în 1707 (Satul nou).

Este una din satele cu populație numeroasă a depresiunii. Conform datelor recensământului din 1992 are 5.613 locuitori și 2.000 de case de locuit. Intravilanul este cuprins între vârful Amza și confluența între pârâul Visafolio și Mureș, la o altitudine medie de 750 m. Suseni a fost primul punct de plecare a plutelor de pe Mureș. Din anul 1581 datează prima cartă de legi ale satului, cea mai veche în Secuime, de altfel. Astfel, începând cu data de 24 mai 1581 avem date precise, sigure despre istoria localității. În economia satului un rol important a avut exploatarea și prelucrarea primară (în gatere) a lemnului, exploatarea carierelor, comerțul precum și celelalte industrii locale tradiționale. O ramură înfloritoare a economiei a fost transportul mărfurilor cu căruțe. Așezările sateliți ai localității sunt înșiruite lângă drumul ce trece prin pasul Liban - DJ 138 - Liban și cătunul Senetea.

A Localitatea este vecină cu Zetea, granița dintre ele fiind marcată de pârâul Șumuleului care izvorăște din Șumuleul Susenilor (1553 m). La sud de vatra satului, în craterul vulcanic Oștoroș (1385 m), se află Lacul Dracului (sau Lucsos), care, conform multiplelor legende populare ar fi fără fund, comunicând direct cu "marea cea mare". De fapt este vorba despre o mlaștină de turbă din crater, similar cu tinovul Mohoș din apropierea Lacului Sf. Ana, care are și denumirea populară de Baia Urșilor.

Cariera de andezit a Susenilor este a doua ca mărime după cel din Bixad în toată Transilvania. Exploatarea industrială a început în anii 20 ai secolului trecut. Piatra extrasă se valorifică pe calea ferată care are o linie secundară pentru mină din stația Voșlobeni. Au mai existat cariere în locurile numite "Gáborkútja-pataka" și "Vészhágó". Există și minereu de caolină în zona dintre vârfurile "Csudálókő" și Amza. Localitatea este foarte bogată în izvoare de ape minerale. În anul 1912 s-au inaugurat chiar și băi locale în Mureș-Sat. În zilele noastre există o mică uzină de îmbuteliere care produce marca "Izvorul Nou"

Biserica romano-catolică a fost construită în anul 1825. Clopotnița datează din 1844. În clopotniță sunt zidite câteva fragmente de stil gotic din biserica veche. Deoarece clopotnița actuală este de fapt modificarea și înălțarea clopotniței bisericii vechi, între biserică și clopotniță s-a creat un spațiu gol. Zidul exterior al bisericii este de fapt cea mai veche parte a acesteia, fiind o construcție realizată prin metode tradiționale cu var stins pe loc, având importantul rol de apărare în cazul incursiunilor militare - în primul rând a hordelor tătărești.

Stâlpul memorial de la Katorzsa se află la marginea drumului ce duce spre Voșlobeni. Monumentul a fost înălțat de colonelul Bajkó Péter, teolog, judele satului în memoria celor căzuți pentru apărarea pământurilor străvechi.

Obiectiv turistic: Moara lui Elekes Lajos (nr. 558.) construit în anul 1875. Monument de istoria industriei populare conform registrului monumentelor județului Harghita (1992).

Senetea (Szenéte telep)

La sud-est de Chilieni, la 6 km de acesta se află vatra satului, fondat în 1862, după marele incendiu care practic a distrus Chilieni, de către Borka Mihály, printre Mureș și pârâul Senetea. După scurt timp au mai venit și alți colonisti din Voșlobeni și Heveder. În 1946 în sat au trăit 10 familii. Terenul agricol folosit odinioară a fost împădurit, acest lucru este reflectat și în denumirea unor părți a satului sau în denumirile specifice ale fânețelor. Localitatea - de fapt un cătun mai mare - a fost foarte dezvoltat din punctul de vedere a prelucrării lemnului și a morăritului, grație apropierii pădurii și a pârâurilor cu debit mare. Economia satului s-a bazat îndeosebi pe exploatarea acestei resurse naturale - forța apei. Declinul localității a venit odată cu industrializarea depresiunii - conform datelor recensământului din 1992 - are 15 locuitori.