Ținutul Gheorghenilor

Lacu Roșu (Gyilkostó)

În Munții Hășmaș la altitudinea medie de 980, într-o zonă deosebit de pitorească se găsește cel mai tânăr lac natural din țara noastră. Suprafața lacului este de 12,6 ha, adâncimea maximă de 10,5 m. Localitatea se găsește pe marginea DN 12C, în valea pârâului Bicazului, la distanța de 29 km de Gheorgheni, 33 km de orașul Bicaz. Din punct de vedere administrativ aparține de Gheorgheni. Expansiunea localității a început în 1926, când pe marginea lacului s-au construit mai multe vile. Conform datelor recensământului din 1992 are 102 locuitori.

Este una din cele mai pitorești stațiuni balneo-climaterice din țară. O particularitate deosebită reprezintă lacul în sine - pădurea de odinioară, care s-a conservat parțial și care se zărește prin apa lacului. Cheile Bicazului, o altă atracție deosebită este literalmente la un pas - începe în locul unde muntele a obturat valea, dând naștere la lac.

Descrierea sumară a lacului

Lacul Roșu (Gyilkos-tó) face parte din masivul Hășmașul Mare, situându-se între Șuhardul Mic (1352 m) și Șuhardul Mare (1507 m) precum și vârful Ghilocoș (1406 m). În mod caracteristic structura calcaroasă ce formează masivul este înclinată spre nord-est, versantele sud-estice fiind mult mai abrupte. Denumirea actuală a fost folosită prima oară de către Orbán Balázs în 1864. În anul 1853 Benkő Károly folosește expresia Lacul lui Veress (veres: roșu) ca un lac bogat în păstrăvi.

Originea, formarea lacului

.

Într-o zi ploioasă din anul deosebit de bogat în precipitații, cum reiese din analele timpului, 1837 o parte a versantului nord-vestic al muntelui Ghilocoș s-a prăbușit și a obturat valea unde se uneau patru pârâuri, dând naștere lacului. Deci lacul are peste 160 de ani. Alții presupun, că lacul de fapt s-a născut în urma cutremurului deosebit din 11 ianuarie 1838, dar esențial este, că s-a format prin deplasarea masei argiloase depuse cu ocazia ultimei ere glaciale pe versantul nord-vestic al muntelui Ghilocoș. Curând după obturarea văii pădurea de brazi a fost inundată și arborii s-au pietrificat, oferind o particularitate rară întregului peisaj. Original lacul, în primii ani de la formare s-a extins mai mult - cam un km mai sus în valea pârâului, dar de-a lungul timpului barajul natural s-a erodat, nivelul apei stabilizându-se la nivelul actual. Legenda spune, că în momentul catastrofei în vale s-ar fi aflat turme de oi, care au fost înghițite de pământ împreună cu ciobanii, de aici derivă numele lacului. (gyilkos - ucigaș). Oricum, aspectul arborilor pietrificați sugerează pe undeva atmosfera unui cimitir părăsit, reprezentând un "memento mori!" pentru toți trecătorii. Argila galben-roșiatică din aluviunile aduse după câte o ploaie torențială, precum și reflecția stâncilor roșiatici din împrejur sunt bazele altor teorii privind originea numelui sub care lacul este cunoscut. Oricare ar fi însă originea numelui, lacul, cu frumusețea sa ieșită din comun a fost sursă de inspirație pentru mulți artiști, peisajul este imortalizat în numeroase opere de artă, fotografii și pelicule de certă valoare artistică.

Dimensiunile lacului(anul 1955. Măsurători efectuate de A. Năstase, I. Pișotă): altitudinea 983 m, circumferința 3090 m, suprafața 126.340 mp (adică 12,6 ha), volumul 680.000 mc, adâncime medie 5,4 m, adâncime maximă 10,5 m (în apropierea barajului natural, punctul de origine a pârâului Bicaz), lungime maximă 1 km, lățime maximă (de fapt lungimea brațului vestic) 442 m, lățime medie 100 m, suprafața maximă observată 126.720 mp, suprafața acoperită de plante acvatice 10.000 mp. Bazinul lacului este umplut de aluviuni încet, dar sigur. După calculele lui I. Bojoi (1967) în 130 de ani s-au depus 480.000 mc de aluviuni, ceea ce înseamnă reducerea volumului apei cu 40%. În albia pârâurilor Hășmaș și Piatra Roșie au fost construite diguri între anii 1960-1962 cu scopul de a reține aluviunile aduse de către acestea, dar și în aceste condiții cu ocazia precipitațiilor importante se poate observa colorarea roșiatică a apelor lacului cauzată de aluviunile aduse. Vara apa lacului poate să atingă temperatura de 22 C°, iarna lacul este acoperit de gheață. În anul 1890 lungimea maximă a lacului era aproximativ 1300 m, care s-a redus cu timpul la 950 m. După calculele limnologului Petre Gâștescu bazinul lacului va fi umplut complet de aluviuni aproximativ în anul 2080. Lacul este bogat în soiuri de păstrăvi indigene și raci. Drumul ce duce la lac a fost construit începând cu anul 1912, în prealabil în zonă existând numai drumuri forestiere.

Împrejurimile lacului au un microclimat plăcut, deosebit de benefic pentru tratarea stărilor de convalescență, extenuare fizică și psihică, insomnii, neurastenii. Temperatura medie multianuală este de 8 C°, peste media de 6 C° a depresiunilor intramontane. Valea este practic ferită de vânturi, aerul deosebit de curat, bogat în aerosoli naturali, împrejurimile pitorești oferă condiții excelente pentru cei ce caută surse de regenerare rapidă pe cale naturală. Începând cu anii 1900 tocmai turismul balnear-recreativ a fost cel care a adus dezvoltarea din punctul de vedere a serviciilor turistice a acestei zone.