Munții Ciucului

Trasee de creastă în Munții Ciucului

Traseul de creastă din Munții Ciucului poate fi parcurs în 7-10 zile. Noi am împărțit traseul în etape de 15-20 km.

Traseul nr. 1.

Prima zi: Poiana Tarcăului (1300 m) - Noșcolat (1553 m) - Vf. Sălămaș (1551 m) - Crucea Condra - Vf. Buciului (1372 m) - Vf. Utușoi (1254 m) - Vf. Ars (1232 m) - Vf. Lacrimi (1314 m) - Mt. Frumos (1336 m) - Vf. Lapoș (1296 m) - Mt. Păgânilor (1351 m) - Pasul Ghimeșului (1155 m)

Marcaj: bandă roșie, (pe unele porțiuni lipsă).

Distanța de parcurs: 24 km.

Lungimea traseului: 7-8 ore.

Diferență de nivel maximă: (Valea Oltului sub Bălan și Vf. Noșcolat) 704 m

Traseul cel mai important din nordul Munții Ciucului, cu legătură directă cu Masivul Hășmașului prin Tarcău. Traseul pornește din valea Oltului, din creasta dintre văile pârâurilor "Galkutja" și "Balint", prin DJ 127/B care urcă prin Pasul Dracului în Șaua Tarcăului. Dinspre est putem urca în același loc din valea Iavardi (DJ 127/A). Marcajele sunt rare și distruse de intemperii. De aceea urmăm, pe cât posibil traseul drumului forestier în direcția nord-vest - sud-est pânâ cănd ajungem în spatele vârfului stâncos al Săcădatului (1396, 1320 m). Drumul se transformă în potecă pe marginea pădurii, și după ce ocolește una din vârfurile mici (1418 m) dinspre vest, coboară lin spre Noșcolatul lui Danfălău (1454 m). De aici traseul urmează linia crestei înguste până la Vf. Noșcolat (1553 m). După ce admirăm peisajul, ne continuăm drumul și după un km de mers, ajungem la "fratele geamăn" al Noșcolatului, la Vf. Sălămaș (1551 m). Coborâm spre Crucea Condra. Aici întâlnim traseele 3. și 5. De aici ne continuăm drumul spre vest. Pe această porțiune există marcaj dublu -marcajul bandă roșie a traseului de creastă și marcajul cruce roșie. În porțiunea de mijloc a crestei traseul marcat cu cruce roșie coboară spre sud-est. Noi însă continuăm drumul spre sud-vest, pe creastă urcând lin spre Vf. Buciului (1372 m). De aici coborâm pe marginea estică a pădurii de brazi pe un platou întins. La capătul de sus al Fagului Mic (1276 m) traseul de creastă se desparte în două: traseul de sud-vest, nemarcat duce spre Vf. Livezi (1290 m). Noi urmăm traseul spre sud-est, care coboară treptat până la tunelul CF de la Livezi. Traseul trece deasupra tunelului apoi urcă abrupt, prin pădure la Vf. Utușoi (1254 m) și coboară imediat pe versantul sud-estic. Traseul își schimbă din nou direcția spre sud-vest, spre Vf. Rez (1219 m). După alte câteva schimbări de direcție ajungem la Vf. Lacrimi (1314 m). Drumul sinuos urcă spre Mt. Frumos (1336 m), apoi spre Vf. Lapoș (1296 m) și în sfârșit ajunge la Vf. Păgânilor (1351 m). Lângă fântâna "Köpüs" drumul se bifurcă. Ramura spre sud-vest coboară spre Frumoasa. Cealaltă ramură merge spre Pasul Ghimeș (1155 m). Aici trece DN 12/A care leagă Ciucul de Moldova.

Ziua a doua și a treia: Pasul Ghimeșului (1155 m) - Vf. Viscolul (1494 m) - Vf. Tomot (1402 m) - Mt. Străjerului (1301 m) - Vf. Ghiurche (1366 m) - Vf. Agăș (1359 m) - Vf. lui Andrei (1307 m) - Mt. Capul Trecătorii (1233 m) - Vf. Benesd (1270 m) - Vf. Uriașului (1297 m) - Vf. Havaș (1253 m) - Vf. Cicinda (1194 m) - Vf. Rugatul Mare (1181 m) - Vf. Rugat (1085 m)

Marcaj: bandă roșie, (pe unele porțiuni lipsă).

Distanța de parcurs: 28-30 km.

Lungimea traseului: 9-10 ore.

Diferență de nivel: 410 m.

Traseu nerecomandabil pentru timp de iarnă din cauza drumului lung și a lipsei posibilităților de cazare, fiind destul de departe de așezările umane. Această porțiune trece prin zona de mijloc a Munții Ciucului. Marcajele rare, distruse de intemperii, traseul sinuos fac orientarea dificilă. Foarte important de știut, că nu trebuie să părăsim crestele înguste dacă nu vrem să pierdem traseul de creastă!

După ce trecem prin pasul Ghimeș urcăm pe un traseu lin până la Vf. Viscolul (1494 m) printr-o serie de vârfuri mici, pe o creastă pleșuvă. Găsim pe această porțiune numai 3-4 marcaje pe o distanță de 7 km! Locul numit "Motorsirülő" este punctul de întâlnire a mai multor trasee. După ce ajungem la "Capul Frumos" (1371 m) trecem pe lângă singurul izvor de pe această porțiune, Izvorul Îndrăgostiților unde este recomandat să ne aprovizionăm cu apă potabilă. După 2 km urcăm pe versantul vestic al Vf. Viscolul. Aici urmează porțiunea unde putem greși foarte ușor drumul, deci atenție maximă! Drumul lat, care o ia spre vest coboară spre Șumuleu, și este marcat cu cruce roșie. Trebuie să știm un lucru important - Vf Viscolul este pe partea opusă a văii adînci a pârâului Havaș, vizavi de Vf. Tomatul de Sus. Noi trebuie să urcăm acest munte pleșuv, acoperit de obicei cu iarbă înaltă, până la brâu. Urcarea noastră ne este ușurată de existența unui drum forestier acioperit de iarbă, dar foarte vizibil care urcă direct pe Vf. Tomatul de Sus (1422 m), de unde noi coborâm spre sud, pe cumpăna apelor dintre pârâurile Tomat și Aștud. Putem fi siguri, că am ales drumul cel bun numai după ce găsim ruinele unor foste grajduri de pe vremea CAP-urilor. Una dintre ele este în stare relativ bună, poate servi ca adăpost la nevoie.

Dacă am ajuns până aici, pericolul de a greși traseul se reduce considerabil. Aici întâlnim un alt drum care urcă în serpentine până la Vf. Tomatul de Mijloc (1415 m) prin creasta Hodoberț. După vârf, din cele două drumuri pe care-i avem în față alegem pe cel care duce spre est, dacă nu vrem să ne trezim în mijlocul satului Potiond. Pe acest drum ajungem în valea unui pârâu mic, și urcăm pe versantul împădurit de vizavi spre Vf. Străjerului (1301 m). Ocolim vârful dinspre sud și în șaua dintre aceasta și Vf. Ghiurche (1366 m) întâlnim drumul vechi care urcă din valea Fișagului, care duce în valea Ciobănișului. De aici, dacă nu vrem să pierdem traseul trebuie să mergem pe liziera pădurii, ca să avem vizibilitate bună și să nu ne lăsăm "deturnați" de vreun drum forestier promițător, dar care ne duce în vale. După ce ajungem pe Vf. Ghiurche direcția de mers dominantă devine din nou sudul. Din nou urmează o porțiune de drum ușor de urmat - suntem pe creasta dintre văile pârâului Egherces și Fișag. După mai mult de 5 km de mers, timp ce trecem pe lângă Vf. Agăș (1358 m), Vf. lui Andrei (1307 m) și Capul Trecătorii (1133 m) nu avem probleme de orientare. În șaua dintre Vf. Agăș și Vf. lui Andrei întâlnim traseul marcat cu cruce albastră care urcă din Valea Uzului. Traseul devine sinuos, cu direcție predominantă spre sud-vest, paralel cu Valea Uzului. Reperele mai importante ale acestei porțiuni sunt Vf. Benesd (1278 m), Vf. Corocea (1193 m), Vf. Uriaș (1297 m) și Vf. Cicinda (1194 m). De pe aceasta mai avem cam 20 de minute de mers până la capătul porțiunii, Pasul Uzului.

Ziua a patra și a cincea: Pasul Uzului (1085 m) - Vf. Botșarca (1199 m) - Vf. Gorodsig (1152 m) - Capul Bradului (1133 m) - Vf. Ocloș (1164 m)-Culmea Cotorca (1049 m) - Gâtul Apa Albă - Vf. Capostaș (1455 m) - Vf. Bobișca (1453 m) - Vf. Capoțag (1389 m) - Vf. Repatu (1291 m) - Vf. Mociver (1146 m)-Piscul Poianului (1173 m) - Vf. Gombaș (1198 m) - pârâul Apa Lină

Marcaj: bandă roșie (pe unele porțiuni lipsă).

Distanța de parcurs: 34 km.

Lungimea traseului: 10-12 ore.

Diferență de nivel: 475 m.

Caracteristici: Recomandat numai pe timp de vară, eventual împărțit în două etape, funcție de capacitatea fizică a participanților.

Etapa următoare pornește dintr-un pas de o frumusețe aparte. Drumul forestier urcă lin printre Vf Botșarca (1192 m) și Vf. Iaroș (1213 m). Chiar înainte să ajungem la Vf. Gorodsig (1152 m) putem admira priveliștea văii superioare a Uzului, cu traseul DJ 123 care este paralel cu traseul nostru pe următorii 10-12 km. De la Capul Bradului (1135 m) se întrezăresc casele din Cinod spre nord și cele din Plăieșii de Sus spre sud. Peste puțin timp ajungem la Vf. Ocloș (1164 m), de aici urmează o porțiune dificilă de 4-5 km printr-o porțiune de pădure devastată de furtună, partea cea mai dificilă este găsirea printre brazii doborâți o potecă cât mai apropiată de traseul de creastă. După Culmea Cotorca (1049 m) coborâm lin. Aici se termină pădurea. La mijlocul poienii - care este de fapt o șa - întâlnim drumul forestier ce urcă din valea pârâului Margareta. Pentru noi traseul se transformă într-o potecă abia sesizabilă în iarbă, dar găsirea drumului nu poate fi o problemă - Trebuie mers pe mijlocul poienii, și vizavi, exact la mijloc găsim poteca care urcă pe Gâtul Apa Albă (1015 m). De aici găsim ușor drumul forestier care ne duce până la poalele Vf. Capostaș. Am ajuns la cel mai dificil punct al traseului - urmează un urcuș de 476 m până la Vf. Capostaș, având grijă tot timpul să nu ne abatem de creasta care desparte văile pârâurilor "Tőrös-bérc" și "Iahoroș". Înaintea începerii urcușului avem două variante: atacăm direct, prin creastă, sau încercăm o abordare mai lină, prin sud, la marginea pădurii. Rezultatul este același, după 300 de metrii de urcuș cele două variante se unesc sub un mic vârf (1298 m). De aici urcăm iarăși printre brazi retezați de furtună și stânci, până ce ajungem la o mică șa de sub vârful principal. Aici, într-o poiană mică întâlnește traseul nostru o potecă care leagă Bazinul Casinului cu Valea Uzului. După cam 800 m de mers în final ieșim pe poiana Vf. lui Ștefan. Dar urcușul nu se termină aici, numai că devine mai lin, mai avem de mers cam 1 km până la vârf (1429 m), dar beneficiem de un traseu pe câmp deschis, pe marginea de nord a pădurii. Înaintea Vf. lui Ștefan cotim brusc spre sud, intrând în pădure, și având grijă, să nu alegem vre-o potecă care coboară în Casin. Dacă reușim să păstrăm direcția corectă, mergând în continuu în sus pe creastă ajungem aproape pe neobservate la Vf. Capostaș (1455 m) existând șanse serioase să ocolim vârful dinspre est fără să-l observăm. Ne dăm seama de acest lucru în pădurea deasă, nemarcată numai când ajungem la o șa în care întâlnim o altă potecă pe direcția transversală. Noi ne continuăm drumul spre sud, și după câteva minute ajungem la Vf. Bobișca (1453 m), unde, în sfârșit ieșim din pădure. De aici pe 5 km, până la Vf. Repatu Mare (1291 m) traseul ne duce prin poieni și mici pâlcuri de brazi. Vf. Repatu Mare este punctul de întâlnire a mai multor trasee turistice. Din vest, din Plăieșii de Jos urcă traseul nr. 17 marcat cu punct roșu, dinspre est urcă poteca turistică 16. Marcată cu cruce roșie. Traseul coboară lin pe creasta cu vârfuri din ce în ce mai mici, urmând o porțiune de 5 km în păduri de foioase și brazi până la Vf. Füge (1189 m). Aici cel puțin găsim căteva marcaje rămase lizibile. De aici creasta ia direcția de vest - sud-vest până la Măgura Vinului, împreună cu traseul nr. 17 marcat cu punct roșu. După 1,5 km ajungem la Mocivar (1145 m), apoi la Măgura Vinului (1038 m) pe o pantă lină. După 2 km ajungem la Piscul Poianului (1173 m), ascuns parcă în pădure. De aici până la poiana din jurul Vf. Gombaș (1198 m) poienile mici alternează cu aluniș și cu pădure. Coborâm spre est de pe vârf, traversăm o pădure de fag și ajungem pe câmpul larg al Apei Line. De aici putem să mergem ori în cătunul Cărpineni, ori mai spre sud, în satul Estelnic aflat la 4 km.

Traseul nr. 2.

Prima zi: Pasul Uzului (1085 m) - Vf. Botșarca (1192 m) - Capul Vișinii (1116 m) - Vf. Popii (1164 m) - Dl. Ferteș (1051 m) - Pasul Casin (Niergeș) (876 m)

Marcaj: linie albastră (pe unele porțiuni lipsă).

Distanța de parcurs: 16 km.

Lungimea traseului: 5-6 ore.

Diferență de nivel: 390 m.

Caracteristici: Recomandabil tot anul.

Traseul de creastă "albastră" este traseul ce trece prin creasta dintre bazinele Ciucului de Jos și Casinului. Din păcate acum dunga albastră a rămas numai în denumirea traseului, marcajul - unde a existat - a fost distrus de intemperii. Numai în zona pasului Niergeș (Pasul Casinului) există câteva marcaje. Traseul care pornește din Pasul Uzului la început merge paralel cu traseul crestei Carpaților Orientali, banda roșie, de care se desparte în zona Vf. Botșarca (1192 m). De aici noi o luăm spre dreapta, urmând drumul forestier care are direcția principală sud. Traseul merge pe un teren cu denivelări minore, până la Capul Vișinii (1116 m) unde întoarce brusc spre vest. Aceasta este primul punct de belvedere de unde putem vedea Bazinul Casinului. Ne apropiem de Vf. Popii (1164 m) și îl ocolim dinspre vest. Dacă avem timp, putem să urcăm pe vârf, este un alt punct de belvedere remarcabil. Coborâm pe o porțiune de brusturoasă a unei păduri de mult tâiată cam pe 1 km în șaua dinaintea Dealului Capra, din care urcăm lin până la vârf (1061 m). Urmează poiana Dl Ferteș (1051 m) de unde coborâm lin, pe o distanță de 2 km până la Pasul Niergeș. Un loc nu tocmai prielnic pentru a înnopta, în apropiere nefiind izvoare. Dupâ numai 10 minute ajungem în cimitirul eroilor din 1849. Și la DN 11B, în dreptul monumentului bătăliei din 1 august 1849.

Ziua a doua: Pasul Niergheș (876 m) - Dl. Inului (1092 m) - Șeaua Niergheș (Dl. Balaj, creasta Töris) - Vf. Țețelea (1173 m) - Vf. Gorgan (1135 m) - Vf. de Mijloc (1087 m) - Cetatea Balvanioș (1056 m)

Marcaj: linie albastră.

Distanța de parcurs: 14 km.

Lungimea traseului: 4-5 ore.

Diferență de nivel: 297 m.

Caracteristici: Recomandabil tot anul.

Din pasul Niergeș traseul turistic pornește de lângă monumentul eroilor. Pădurea păstrează noroiul chiar și în lunile secetoase, prima porțiune a drumului nu este chiar plăcută. Din fericire nu durează mult, încep să apară poienile și în curând ajungem pe porțiuni cu spații largi, priveliște frumoasă. Când ne întoarcem în pădure, solul este deja uscat, nisipos și deodată ne trezim în poiana largă de pe Dealul Inului. În zona Dealului Balaj (1074 m) creasta se îngustează iar. Drumul, deși sinuos păstrează direcția generală spre sud. În șaua dinaintea Vf. Töris ajungem într-un loc deosebit de frumos, de unde avem o priveliște excelentă spre Lăzărești. După vârf drumul coboară abrupt într-o mică vale, apoi urcă la fel de abrupt pe dealul de vizavi, urcănd spre Vf. Țețelea (1173 m). Aici se termină Munții Ciucului. Se vede deja Vf. Balvanioș, cu ruina vestită a Cetății Balvanioș.