Munții Hășmaș, Lacul Roșu, Cheile Bicazului

Trasee de creastă în Masivul Hășmaș

Traseul nr. 1.

Pasul Pângăraț (1255) - Șaua Deșelatului (1375) - Chișhovoș (1375) - Licoș (1385) - Șaua Danțuraș (1248) - Piatra Danțuraș (1378) - Poiana La Vinkli(1445) - Șaua Figheș (1395) - Figheșul (1488) - Piatra Vitoș (1430) - Cimitirul Ceh - Poarta Lapoșului(1420) - Capul Jidanului (1350) - Vf. Arțarului (1300) - Piciorul Balaj (1291) - Pasul Balaj (1078) - Vf. Hedieș (1350) - Chicera (1343) - Curmătura Pintecului (1090)

Marcaj: linie albastră.

Lungimea traseului: 10 ore.

Distanța de parcurs: 29,5 km.

Diferență de nivel: 225 m, nerecomandat pe timp de iarnă.

Traseul este de fapt traseul de creastă al Masivul Hășmaș, cel mai lung traseu turistic marcat al regiunii. Se recomandă parcurgerea în etape, fiind destul de obositor din cauza lungimii. Iarna este recomandat numai turiștilor cu o condiție fizică excelentă, buni schiori.

Pornim din Pasul Pângăraț (1255 m), aflat la 16 km est de Gheorgheni și 10 km vest de Lacul Roșu, pe traseul DN 12/C. Pe creastă este loc de parcare și stație de autobuz. De aici pornim spre nord pe DJ 125, vechiul drum al Lapoșului. Drumul, pe timp favorabil este practicabil și cu mașina până la Poiana la Vinkli. Până la Șaua Deșelatului marcajele linie albastră și linie roșie merg împreună. După o ascensiune de jumătate de oră ajungem la stânele din Buturuga Mesteacănului și creasta Chișhovoș. În curând trecem pe lângă câteva izvoare, unde merită să ne completăm rezervele de apă. De la Pasul Pângăraț până la punctul de întâlnire a mai multor trasee din Șaua Deșelatului este cam o oră de mers. De aici putem alege între trei trasee: spre Poiana La Vinkli marcajul linie albastră, creasta principală a Munții Giurgeului cu marcajul linie roșie, care trece prin Vf. Deșelatului și Pasul Țengheler, Chiozrezul Mare se duce până la pasul Borsecului. Cei care aleg marcajul cruce galbenă (Traseul nr. 24.) ajung la Hagota.

Mai demult exista și o a patra potecă care pornea din Șaua Deșelatului (cruce albastră) care cobora în valea Belchina, din păcate traseul nu a fost refăcut de ani de zile, fiind aproape de negăsit pe porțiuni mari. De la casele dărâmate din Șaua Deșelatului ne continuăm drumul spre nord-est, pe următorii 200 m încă pe traseul DJ 125, apoi drumul, împreună cu marcajul cruce galbenă coboară spre stânga în valea Putna Întunecoasă, în timp ce marcajele punct albastru și linie albastră merg mai departe pe drumul vechi al Lapoșului. După 0,6 km trecem prin valea unui mic pârâu, după care, la 100 m cele două trasee se despart.

Ne continuăm excursia pe drumul Lapoșului și după 3 km în Capul Cupașului întâlnim traseul marcat cu punct albastru care urcă valea pârâului Cupaș. După alte 900 m ajungem în Poiana La Vinkli, unde, lângă ruine întâlnim marcajele traseului nr. 16. marcat cu punct roșu. În primul sfert al secolului XX. Poiana La Vinkli a fost un centru forestier important. Merită să facem un ocol de 200 m spre est, ca să putem admira panorama dominată de Piatra Vitoș și stăncile Ceahlăului. Ne continuăm excursia pe drumul vechi al Lapoșului, care devine impracticabil pentru autovehicule din acest punct. Începem să coborâm în Șaua Figheș, pe locul numit "cimitirul". Aici a existat un cimitir militar din timpul primului război mondial, care a fost mutat în valea pârâului Vereșcheul, în Cimitirul Eroilor. Drumul urcă lin din acest punct și se bifurcă, noi mergem spre stânga. Celălalt drum coboară în valea Lapoșului. Trecem pe lângă piatra de marcaj forestier nr. PS 1183. Peisajul este brăzdat de urmele fortificaților militare din cele două războaie mondiale. După câteva minute ajungem la Figheș, de unde putem admira încă odată Piatra Vitoș. După o coborâre de cca. 600 m ajungem la șaua din spatele Pietrei Vitoș, unde lângă o colibă întâlnim traseul marcat cu punct albastru dublu, care urcă pe Piatra Vitoș. Traseul linie albastră merge spre Hagota. Din acest punct parcurgem încă 200 m spre nord, apoi drumul Lapoșului întoarce larg spre dreapta (spre est). În viraj drumul bifurcă, cel din stânga coboară la pârâul Șumuleul. După câteva minute ajungem la un izvor, și începem să coborâm spre vale. Trecem pe lângă niște ruine, apoi printr-o porțiune defrișată, și ajungem lângă o stână. Atenție la câini! Drumul mai coboară puțin, apoi se despică în trei, noi mergem pe cel din mijloc, urmând marcajele de linie albastră. De aici marcajele se răresc considerabil, trebuie să acordăm o atenție sporită orientării corecte, să nu deviem de la traseul de creastă. Ajungând pe podișul împădurit ne aflăm la Poarta Lapoșului, de unde drumul coboară la poienile Cupaș. Coborâm spre nord, urmează o porțiune de 1,5 km în pădure, pe cumpăna apelor dintre pârâurile Șumuleului și Șugăului. Întâlnim teren deschis numai la Poiana Jidanului. După poiană urmează un urcuș, apoi coborâm iarăși în Șaua Jidanului. Aici se termină poiana și urcăm spre un vârf aflat la 1351 m altitudine.

După câteva sute de metri de coborâre ajungem într-o șa, în poiana Păltinis de unde urcăm pe câmp deschis spre Piciorul Bambilor (1291 m). După vârf putem să coborâm în satul Cheile Bicazului sau, pe valea Jidanului pe traseul nr. 21. Noi urcăm spre Vf. Arțarului (1284 m). Șaua dintre cele două vârfuri constituie cumpăna apelor dintre pârâul Jidanului și pârâul Baratul Mare, de unde, după 700 m ajungem pe Vf. Balaj (1291 m ). Coborâm 1,5 km până la o nouă stână, după care vedem crucea din Pasul Balaj. Pe DJ 127/A putem părăsi creasta principală spre dreapta pe traseul nr. 21. la Bicaz sau pe stânga, pe traseul nr. 22 pe valea pârâului Balaj spre Tulgheș.

De aici traseul turistic (linie albastră) urcă abrupt pe un drum de țară, printre brazi doborâți de furtuni, apoi ocolește spre stânga o stâncă și urcă spre Vf. Higheș. În curând ar trebui să ne întâlnim cu marcajul cruce albastră care urcă din valea pârâului Marcu, dar din păcate traseul n-a mai fost refăcut de mult și pe alocuri lipsește. Sub Vf. Poiana Mare (Higheș sau Higheșul Ascuțit), la Poiana Mare traseul o ia spre est și trece prin zona izvoarelor pârâului Stânei. De pe Vf. Higheș (1502 m) avem o priveliște excelentă, merită să urcăm pe el. După escaladarea vârfului ne continuăm drumul spre est și după 2 km coborâm în șaua din zona izvoarelor pârâului "Halas" (1143 m), pe aici se termină poiana și după un urcuș de câteva sute de metrii intrăm iar în pădure. În șa putem părăsi traseul de creastă spre sud sau spre nord, spre sud în valea pârâului Stânei ajungem în Toșorog, spre nord, urmând valea pârâului "Halas" ajungem în cătunul Pintic. Din acest punct drumul până la Curmătura Pinticului poteca trece printr-o pădure deasă. Prima dată trecem pe la Vf. Chișcer (1343 m), apoi, în decurs de numai 45 de minute la vârfurile 1246 și 1224. După aceasta ajungem la punctul terminus al traseului, Curmătura Pinticului, la capătul traseului crestei principale a Masivul Hășmașului. Aici părăsim și Transilvania și intrăm în Moldova, urmează Munții Ceahlăului.

Din Curmătura Pinticului putem continua traseul în trei direcții: spre dreapta spre Bistra (Traseul nr. 20.), spre stânga spre cătunul Pintic (Traseul nr. 20.) și în față pe marcajul linie albastră la cabana Dochia (5 ore).

Traseul nr. 2.

Pasul Pângăraț (1255) - șaua "Loduj" (1325) - Vf. Mediaș (1445) - Poiana Vf. Calului (1500) - Poiana Ciofronca (1550) - La Tunzerie (1435) - intersecția turistică din Poiana Albă (1460) - Poiana Albă (1500) - Curmătura (1650) - șaua Curmătura (1465) - cabana Piatra Singuratică (1504) - Curmătura Ecem (1628) - Vf. Ecem (1690) - șaua Lic (1525) - Vf. Tarcău (1418) - Șaua Tarcăului (1297)

Marcaj: linie roșie.

Lungimea traseului: 8 ore.

Distanța de parcurs: 22 km.

Diferență de nivel: 435 m, pe timp de iarnă este dificil de parcurs, de preferință trebuie împărțit în două etape.

Traseul începe de la Pasul Pângăraț (1255 m), DN 12/C. De pe drumul care urcă versantul vestic al crestei avem o priveliște foarte frumoasă la o bună parte a Bazinului Gheorghenilor. După un urcuș de un sfert de oră trecem pe lângă stâna din șaua "Loduj", de aici drumul nu mai este practicabil cu mașina. Urmeză o porțiune scurtă, lină, apoi începem escaladarea Vf. Mediaș. După 1,5 km drumul cotește spre stânga chiar înaintea vârfului și pornește spre est, spre poiana Vf. Calului. Din acest loc pornește și traseul marcat cu cruce roșie, care, prin Covacipeter, Dealul Sărăturii, Colțul Higheșului și Muntele Negru ajunge după cca. 6 ore de mers la Izvorul Mureșului.

După 800 m ajungem în Poiana Vf. Calului unde sub vârf schimbăm direcția de mers spre sud. După un urcuș lung de 1,5 km ajungem la izvorul din Poiana Ciofronca. Aici întâlnim traseul 10/a și tot de aici merită să facem un ocol pe un traseu nemarcat pe Vf. Ciofronca, de unde avem o vedere de ansamblu asupra traseului și asupra munților din jur. După ce părăsim poiana Ciofronca parcurgând 200 m trecem pe lângă o stână, apoi coborâm în poiana mlăștinoasă de la Tunzerie. Mai înaintăm alte 600 m pe DJ 125, apoi părăsim traseul acestuia și după alte 650 m ajungem la intersecția turistică din Poiana Albă. De aici putem să ne continuăm drumul pe trei variante: pe marcajul linie albastră prin valea pârâului Oii ajungem la Lacul Roșu (Traseul nr. 10.), punctul albastru ne duce, prin Poiana Tăușor și Poiana lui Paleu tot la Lacul Roșu (Traseul nr. 9.), iar traseul de creastă al Masivului Hășmaș, marcat cu linie roșie la Piatra Singuratică, respectiv la Șaua Tarcăului. Din Poiana Albă continuăm drumul spre sud-est, trecem pe lângă un izvor de apă minerală, pe lângă o stână și începem să urcăm pe drumul pietros spre platoul superior al Poienii Albe. De aici putem face spre est un ocol de 1 km pe o potecă fără marcaj la Teleacul Mare (1698 m) și la Groapa Urșilor (1650 m, 57 m adâncime). Părăsim platoul spre sud. Înainte să ajungem la izvorul "Küpü" lângă un mic lac marcajul cruce albastră coboară în valea pârâului Fierul (Traseul nr. 27.). De aici se poate ajunge pe o potecă fără marcaj la Trei Fântâni, aflată la 5 km. Continuăm drumul pe traseul marcat cu linie roșie spre Vf. Danțiașul, poteca turistică urcă treptat. Acesta este urcușul cel mai mare de pe traseu, care se termină în pasul Hășmașul Mare. Merită să facem un ocol pe Vf. Hășmasul Mare (1792 m) pe un traseu nemarcat de 800 m spre vest. După 500 m mergem prin poiană, apoi traseul intră în pădure. După 600 m ajungem foarte aproape de marginea peretelui de stâncă de unde avem o priveliște rar întâlnită. Intrăm iarăși în pădure și coborâm pe șaua Curmătura. Trecem sub Piatra Singuratică și în mai puțin de un sfert de oră ajungem la cabană. De aici avem mai multe opțiuni să ne continuăm drumul: pe marcajul linie albastră la Bălan (Traseul nr. 25.), triunghiul roșu prin valea pârâului Sep de asemenea la Bălan (Traseul nr. 26.), marcajul crestei principale, linia roșie, prin Vf. Ecem până la Șaua Tarcăului, și mai departe pe creasta Munții Ciucului. Noi continuăm drumul pe aceasta din urmă. După 400 m trecem prin șaua dintre Piatra Singuratică și Vf. Păstorului, apoi urcăm pe poiana Vf. Ecem. Aici merită să ne aventurăm până la marginea stâncii, până la punctul de belvedere de pe vârful secundar (1696 m). După 600 m ajungem la Vf. Ecem (1707 m), de asemenea un punct de belvedere. Continuăm drumul spre sud-est, și ajungem în pădure, după ce coborâm în șaua Lic (1525 m). De aici până în Șaua Tarcăului trebuie să fim atenți, marcajele sunt vechi și rare. După cam 1,5 km ajungem deasupra acestuia, de unde mai avem numai 900 m de coborât să atingem granița Masivului Hășmaș, Șaua Tarcăului.