Miercurea Ciuc

Repere turistice din Miercurea-Ciuc

Centrul vechi al orașului

Cetatea Mikó (Piața Cetății nr. 2.). Împreună cu rămășițele șanțului de apărare este declarat monument conform Registrului monumentelor județului Harghita (1992). Cel mai important monument al orașului, aflat în centrul administrativ vechi al orașului, pe teritoriul satului de odinioară "Martonfalva", pe prima terasă a Oltului. Azi este sediul Muzeului Secuiesc al Ciucului. În curtea interioară a cetății se țin concertele din cadrul Festivalului Muzicii Vechi. Cetatea a fost construită între 1623-1631 în stil neorenascentist de către contele Hidvégi Mikó Ferenc, căpitanul suprem al Scaunului Ciucului, Gheorghenilor și Casinului, membru în Sfatul Transilvaniei, consilier personal al principelui Bethlen Gábor. Din 1659 este proprietatea lui Petki István. Construcția de 75x70 m a fost terminată în anii 1630. Cetatea care a avut statut de cetate de graniță a avut un rol important în apărarea Transilvaniei împotriva trupelor inamice care pătrundeau prin Pasul Ghimeșului. Din caracteristicile constructive ale cetății susțin teoria, conform căreia planul castelului a fost elaborat de către unul din inginerii italieni care în perioada respectivă au construit mai multe fortificații, foarte probabil Giacomo Resti, arhitectul principelui Bethlen.

Cetatea a fost reconstruită între 1714-1716 de către contele Stephan Steinville generalul-inginer în armata imperială. După reconstrucția propriu-zisă a fost refăcută și sistemul exterior, format din șanțuri de apărare și fortificații exterioare, terminate în 1732. Fotocopia planului fortificației reconstruite, ridicată în anul 1735 de către cartograful și inginerul Johann Conrad von Weiss, colonel în armata imperială este expus în cetate. Din anul 1728 franciscanii din Șumuleu au ținut în mod regulat slujbe în capela aranjată în bastionul de sud-vest al cetății. După reconstrucție, cetatea a fost folosită ca și cazarmă, până la organizarea forțată a trupelor de grăniceri în 1764 pentru trupele imperiale, apoi până la 1849 a fost cazarma trupelor de grăniceri. În timpul revoluției din 1848-49 a fost sediul trupelor revoluționare ale lui Gál Sándor, după revoluție a fost cazarma trupelor imperiale, din 1873 a fost predată armatei maghiare.

Restaurat în 1970, este sediul Muzeului județean, transformat ulterior în Muzeul Secuiesc al Ciucului. În anul 1969 au fost înființată în grădina din spatele cetății un muzeu al satului din construcțiile (porți secuiești, case țărănești și dependințe) caracteristice din bazinul Ciucului. Muzeul are o colecție bogată de istorie locală, științele naturii, artă populară, meșteșuguri populare, artă bisericească, tipărituri vechi, arte plastice din care sunt organizate expoziții permanente și în fiecare lună sunt organizate expoziții ocazionale noi.

În parcul din fața cetății sunt statuile lui Petőfi Sándor și Nicolae Bălcescu, operele sculptorilor Szobotka András (1973) și D. Popovici (1973).

Str. Gheorghe Doja

  • Clădirea fostului sediu al județului Ciuc (Piața Cetății nr. 1. - azi sediul Primăriei) construită între 1886-1888 în stil eclectic. În anul 1913 s-a construit aripa din str. Petőfi și cel din sud, clădirea căpătându-și forma actuală. Este declarat monument conform Registrului monumentelor județului Harghita (1992).
  • Judecătoria (Palatul Justiției - str. Gh. Doja nr. 6.): construit în 1892 în stil eclectic pe baza planurilor arhitectului Wagner Gyula din Budapesta. Este declarat monument conform Registrului monumentelor județului Harghita (1992).
  • Clădirea "General Kommando" (azi sediul Spitalului ORL și Fizioterapie). A fost construită în 1786 în stil clasicist ca sediu al batalionului secuiesc de grăniceri nr. 1. Ulterior a servit printre altele, în ordine cronologică, ca și Comandament General al trupelor secuiești de grăniceri, judecătoria supremă Scaunului Ciucului, Casinului și Gheorghenilor, sediul noului județ al Ciucului (înființat în 1876), clinică de obstetrică și ginecologie. Este declarat monument conform Registrului monumentelor județului Harghita (1992).
  • Biserica Ortodoxă (pe colțul străzilor N. Bălcescu și bulevardul Timișoarei) a fost construită între anii 1929-1935 în stil neobizantin, în centrul administrativ vechi al orașului, în locul Școlii Superioare Regale de Agricultură. Centrul Episcopiei Ortodoxe a Harghitei și Covasnei din anul 1994, este declarat monument conform Registrului monumentelor județului Harghita (1992). În spatele lui se vede fostul Hotel Harghita (fostul "hotel al orașului"), azi proprietatea Jandarmeriei Române.

Strada Petőfi Sándor

  • Fostul gimnaziu de fete, azi Școala Generală Petőfi Sándor, construită în anul 1891 din averea Fondurilor Private din Ciuc ("Csíki Magánjavak"), fondul mutual al familiilor de grăniceri secui.
  • Clădirea "Vigadó" (pe colțul străzilor Petőfi Sándor și Körösi Csoma Sándor), construit în stil secesionist în anul 1904 din averea Fondurilor Private din Ciuc, ulterior cinematograf, centru teritorial de calcul, bancă, etc.) este declarat monument conform Registrului monumentelor județului Harghita (1992).
  • Vizavi, pe celălalt colț de stradă este clădirea secesionistă a Școlii Populare de Artă , de asemenea este declarat monument.
  • Pe partea opusă a străzii vedem Capela Sf. Iosif și parohia reformată (construită în 1860 ca hotel și loc de distracții, a fost cumpărat de biserica reformată în 1887).
  • Mai jos, pe colțul cu strada Pantei se găsește fosta clădire a Casei de economii a Ciucului, ulterior sediul cazinoului local fondat în 1878, azi magazin de lactate.
  • Alte clădiri remarcabile din str. Petőfi Sándor sunt imobilele de la numerele 1, 2, 3, 12, 19. 25, 29, 31, 33, 35, 36, 37, 39, declarate monumente conform Registrului monumentelor județului Harghita (1992).

Alte repere turistice

În apropierea centrului orașului, într-un parc nou pe data de 15 martie 1998 a fost dezvelit bustul din bronz al legendarului erou al mișcării revoluționare pașoptiste, colonelul Gál Sándor, opera sculptorului local Nagy Ödön.

Strada Florilor

    • Biserica catolică (str. Florilor nr. 84., colțul cu străzile Harghitei și Inimii). Cea mai veche construcție eclesiastică a orașului, construit în anul 1758, în stil baroc, este declarat monument conform Registrului monumentelor județului Harghita (1992).
    • Strada George Coșbuc

      • Liceul Márton Áron - fostul Gimnaziu Romano-Catolic (str. G. Coșbuc nr. 80.) construit între 1909-1911 în stil secesionist. Instituția a fost fondată și a funcționat peste două secole la Șumuleu. Pe data de 25. mai 1990. A luat numele unuia din elevii săi cei mai vestiți, episcopul romano-catolic de Alba Iulia, Márton Áron. Clădirea, care are 365 ferestre este declarată monument conform Registrului monumentelor județului Harghita (1992).
      • În parcul din fața clădirii se află statuile contelui Majláth Gusztáv Károly, episcop romano catolic de Alba Iulia, care a construit clădirea, și al episcopului Márton Áron (1896-1980) (opera sculptorului Bodó Levente din Vlăhița).
      • Clădiri monument în strada George Coșbuc clădirile de la numerele 2, 4, 6, 48, 50 (fosta fabrică de bere), sunt declarate monumente.

      Bustul pictorului Nagy Imre opera sculptorului Vetró Artúr, a fost dezvelit în mai 1998 în fața școlii generale care-i poartă numele. Bustul a fost făcut cu 25 ani mai devreme, când pictorul a împlinit 80 de ani, dar a zăcut în depozitele Muzeului Secuiesc al Ciucului, autoritățile comuniste interzicând ridicarea acestuia în spațiu public. A fost donat orașului de către muzeu cu ocazia festivităților prilejuite de denumirea școlii.

      Monumentul Milennium, oprea sculptorului local Kövér Oszkár a fost dezvelit cu ocazia Zilelor orașului din anul 2000 în piața Majláth Gusztáv Károly.

      Biserica greco-catolică construită în anul 1930 după planurile arhitectului local Berek Ferenc în stil modern, azi biserică ortodoxă. Clădirea Băncii Naționale bul. Timișoarei nr. 17., este declarat monument, a fost construit în 1930, strămutat din locul original cu aproape 200 m mai în spate cu ocazia construirii Casei de Cultură a sindicatelor în anii 1980. Casa Elevilor din strada Gál Sándor nr. 4., construită în stil secesionist, este declarată de asemenea monument. Patinarul "Vákár Lajos" în strada Patinoarului construită în 1971, una din clădirile-simbol al orașului, un fel de "Wembley" al hocheiului din România. Hocheiul este sportul cel mai popular al întregii zone, în patinoar s-au organizat mai multe campionate mondiale. În fața patinoarului se află două statui reprezentând scene din hochei. Spitalul vechi din 1888, clădirea gării (1897) unt de asemenea repere turistice interesante. Dintre clădirile noi putem aminti cele din jurul pieții Libertății, construite în locul orașului vechi, ras de pe fața pământului în prima parte a deceniului 1980 în încercarea de a șterge moștenirea arhitectonică specifică a orașului, cum ar fi sediul administrativ al județului Harghita, Casa de Cultură a Sindicatelor, clădirea fostului hotel Harghita (nou), azi sediul Universității Transilvane Sapientia.