Băile Tușnad

Băile Tușnad (Tusnádfürdő, Bad Tuschnad, Kaiserbad)

Este una din cele mai frumoase stațiuni montane nu numai din județul Harghita, dar și din țară. Este accesibil pe DN 12 sau pe linia CF 400 Brașov - Deda. Se află la 32 km sud de Miercurea-Ciuc, 37 km nord de Sfântu Gheorghe, 67 km de Brașov și 35 km de Baraolt. Este singurul oraș din Ciucul de Jos.

Băile Tușnad a fost declarat oraș în anul 1968 , azi fiind cel mai mic oraș din România. În 1992 a avut 1.953 de locuitori.

Stațiunea de importanță internațională se află într-un loc deosebit de frumos, pe versantul vestic al masivului vulcanic Ciomatul, în defileul Oltului la 656 m altitudine, în mijlocul unor păduri de brazi și foioase, beneficiind de un aer deosebit de curat, foarte bogat în ioni negativi.

Ciomatul este cea mai tânără formațiune vulcanică din Carpați. Aici fenomenele postvulcanice sunt foarte active, un factor important în viața stațiunii Băile Tușnad. În craterul Ciumatului se află singurul lac vulcanic intact din Europa, lacul Sfânta Ana, iar în craterul secundar o altă raritate a naturii, Tinovul Mohoș.

Cursul de apă principal al stațiunii este Oltul. Lacul Ciucaș din mijlocul stațiunii a fost creat în scopuru turistice folosindu-se apa acestui râu, în prezent acest lac este săcătuit.

Repere turistice din centru (DN 12, str. Oltului)

De-a lungul șoselei se află o întreagă serie de hoteluri, vile, restaurante. De asemenea tot aici se află și centrul comercial al stațiunii, împreună cu bisericile din localitate.

Biserica romano-catolică a fost construită în 1982-83, pe locul unei capele vechi, a fost dată în folosință abia în 1985. Bogat în opere de artă contemporană, este una din reperele turistice ale stațiunii.

Vizavi de aceasta, pe partea cealaltă a șoselei se află biserica ortodoxă, a cărei construcție a fost începută în 1939, reluată în 1955 și terminată abia în 1978. Biserica a fost pictată în anii 1971-1977 de către Eugen Profeta din București.

Spre sud de aceasta se află ștrandul mezotermal (în 1894 cunoscut sub numele de "băile Rezső", apoi ca "băile Ilona"), centrul comercial, Hotelul Tușnad, Casa de Cultură (fostul restaurant "Trei Husari"), restaurantul Ana.

În str. Voinței întâlnim hotelurile Ciucaș și Olt, restaurantul "Laleaua", izvoarele "Ilona", "Rezső", restaurantul și cofetăria "Veverița", centrul de tratamente balneare (în exploatare din 1977), izvoarele "Apor" și "Mikes".

Băile Tușnad - scurtă istorie

Numele Băile Tușnad apare prima dată în 1861. Etape importante din viața stațiunii:

1. Data cea mai probabilă pentru fondarea stațiunii este anul 1842, în 1850 deja apare ca o stațiune de sine stătătoare. În anul 1845 Jankó Béla publică în revista "Erdélyi Híradó" descrierea izvoarelor stațiunii. Tot în 1845 Tușnad, Vrabia, Cozmeni și Lăzărești pun bazele unei societăți pe acțiuni condusă de către 6 persoane de încredere în vederea exploatării stațiunii. Din acest moment începe extinderea și dezvoltarea metodică, organizată a micii stațiuni de interes local la aceea dată. În scurt timp este ridicată Casa Episcopului (donația episcopului de Alba Iulia Kovács Miklós, originar din Tușnad pentru a asigura facilități pentru săraci), apoi în 1846 se termină și cele 40 vile construite din inițiativa societății pe acțiuni. În același an se termină și Casa Recepției. În cadrul luptelor din revoluția pașoptistă în 1849 colonelul Gál Sándor oprește trupele ruso-austriece cu o baterie de trei tunuri amplasată pe stânca "Alvégi szikla". Stațiunea este parțial distrusă în luptele grele din aceste zile. Reconstrucția începe abia în 1852, când în același loc se construiesc o serie de vile de tip elvețian, zona fiind cunoscută și până azi ca "Mica Elveție".

2. În 1864 stațiunea trece în administrarea lui Nagy Dániel din Târgu Secuiesc. În 1866 chimistul din Zürich Dietrich H. Gustaw analizează apele celor 8 izvoare principale. În același an începe îmbutelierea apei izvorului principal, un produs cunoscut al stațiunii până în anii 1900. Se construiește ștrandul mezotermal pe apa izvorului de 23 grade celsius. În anul 1868 se construiește primul pavilion balnear, între anii 1870-72 se construiește șoseaua Miercurea-Ciuc - Sfântu Gheorghe care trece prin stațiune. În 1872 se construiește pavilionul Ludmilla (727 m). În 1883 se construiește Turnul Apor (punct de belvedere 761 m). Un eveniment cu implicații deosebite privind dezvoltarea stațiunii a fost prezentarea istoricului și valorile balneo-climaterice ale stațiunii de către specialistul balneolog dr. Lengyel Gyula la conferința națională din 1875 al medicilor și naturaliștilor maghiari.

3.În 1880 începe prima epocă de aur a stațiunii. În 1890 este dată în folosită institutul balnear Stefania, o instituție balneară de nivel mondial al vremii, dotat cu patru piscine acoperite, patru băi reci, 14 vane de porțelan, cu personal specializat în medicină balneară. A funcționat până în anul 1975. În 1893 încep lucrările de captare ale izvorului mezotermal "Rezső" și construirea băilor mezotermale "Rezső" sau "Ilona", ștrandul mezotermal de azi. Între anii 1896-97 s-a construit prima policlinică balneară (Kurszalon), care în anul 1913 a fost devastat de un incendiu. Lacul artificial Ciucaș a fost amenajat în 1882-1893, completat ulterior, în anii 1920 cu ștrandul liber (Baia Săracilor). Mai multe vile sunt renovate și din anul 1891 comerciantul brașovean Tache Stănescu începe lucrări de interes comunitar, se amenajează parcuri, se captează izvoare, sunt construite alei, izvoarele cele mai importante sunt acoperite, amenajate în vederea servirii optime a turiștilor. Izvorul Stănescu poartă numele lui. La începutul secolului al XX-lea în 33 vile 700 de locuri de cazare așteptau turiștii din întreaga Europă, numărul cărora depășea frecvent 2000 de turiști plătitori pe an. Cu predarea liniei ferate Sfântu Gheorghe - Miercurea-Ciuc în anii 1896-97 Băile Tușnad cunoaște o dezvoltare și mai spectaculoasă. Între 28-30 august 1902. în stațiune s-a organizat Congresul Secuiesc cu 500 de participanți. În 1912 pe malul lacului Ciucaș se construiește complexul turistic ce cuprindea restaurant, teatru, sală de festivități și cazinou. În 1891 ștațiunea avea 103 locuitori permanenți.

4. Primul război mondial înseamnă sfârșitul primei perioade de aur a stațiunii, cunoscută deja ca "Perla Transilvaniei". După schimbările după primul război mondial stațiunea își revine încet, dar în 1927 este deja cunoscut pe plan național ca stațiune balneo-climaterică de prim rang. Lacul Ciucaș este reamenajat în 1928, se construiește un nou ștrand și din 1931 pornesc din Braov către Tușnad trenuri speciale , așa zisele "trenuri balneare". Din 1935 stațiunea Băile Tușnad dobândește statut de localitate de sine stătătoare din punct de vedere administrativ, separându-se de comuna Tușnad. În 1941 Băile are deja 724 locuitori. După declinul din 1939-1940 între 1941-1943 stațiunea din nou devine foarte populară.

5. În anii 1948-1950 vilele și restaurantele din Băile Tușnad sunt naționalizate. Se formează prima Întreprindere Balneară, transformată în 1973 în Întreprindere Balneară Județeană, a cărui sediu este mutat în 1985 la Miercurea-Ciuc. Este introdus curentul electric, se construiește canalizarea și rețeaua de apă potabilă, restaurantul și hotelul "Trei Husari" este transformat în bibliotecă și cămin cultural. În 1968 stațiunea Băile Tușnad este ridicat la rang de oraș. În 1970 este înființat campingul, se construiesc restaurante, hoteluri noi între anii 1970 - 1980 (în 1972 hotelul Ciucaș cu 160 locuri, în același an hotelul Ana, în 1977 hotelul balnear Tușnad cu 216 locuri și centru de tratamente balneare, în 1978 hotelul Oltul, cu 256 locuri, piscină acoperită). La sfârșitul anilor 1970 în urma unui foraj de prospecțiuni geologice lângă lacul Ciucaș la adâncimea de 1100 m s-a găsit apă termală de 63 grade celsius, urmată de construirea unui ștrand termal (din păcate puțul s-a astupat la sfârșitul anilor 1980, ștrandul termal fiind în paragină la ora actuală). În 1980 fosta cafenea Eldorado a fost renovată și dată în folosință ca Restaurantul "Laleaua". Se construiesc centre comerciale, centre de recreere, policlinică balneară. Este cea de a doua epocă de aur a stațiunii.

6. La sfârșitul anilor 1980 în stațiune au existat 60 de vile, în 1984 stațiunea avea 3.000 oaspeți plătitori în turismul balnear. În anii 1980 cursul râului Olt a fost "regularizat", având printre multele efecte nefaste și unele ireversibile - distrugerea formațiunii de stâncă "Likaskő", declarat monument al naturii. Totalul turiștilor care au vizitat stațiunea anual în această perioadă a fost peste 60.000. După evenimentele din 1989 economia de piață a început și aici să-și arate ambele fețe. Pe partea negativă putem "contabiliza" lăsarea în paragină a numeroase vile, cantine și alte clădiri, scăderea drastică an umărului turiștilor, dar efectele din partea pozitivă a balanței se arată mai încet, dar cu un efect de durată. Numeroase societăți cu capital privat s-au format în anii trecuți, s-au construit o serie de vile și pensiuni particulare, numărul turiștilor a început să crească simțitor. Din anul 1995 stațiunea a redevenit un centru de conferințe internaționale, comunitatea locală, sprijinită de autoritățile județene face eforturi susținute pentru a ridica din nou ștațiunea la rangul de odinioară, la nivelul posibilităților și potențialului natural excepțional de care dispune stațiunea.