# Cum se parcurge vechiul drum al sării dintre Parajd și Gyergyócsomafalva, pe 36 de kilometri de poteci montane

> Din Parajd sunt 21 de kilometri până la șaua Kis-Bükk. La Nagy-mező se poate face cale întoarsă, iar solul moale devine noroios la ploaie.

Publicat: 18 octombrie 2026, 09:19 · Actualizat: 18 octombrie 2026, 09:19 · Autor: Teodora Rusu · Categorie: [Locale](https://harghita.ro/locale/index.html.md) · Pagina web: https://harghita.ro/locale/cum-se-parcurge-vechiul-drum-al-sarii-dintre-parajd/ · Publicație: Harghita

![Vintage pe vechiul drum al sării](https://harghita.ro/wp-content/uploads/2026/10/vechiul-drum-al-sarii-1024x683.webp)

**O drumeție pe vechiul drum al sării dintre Parajd și Gyergyócsomafalva poate fi scurtată prin întoarcerea din zona Nagy-mező sau prin coborârea spre așezările montane din apropiere. Pentru parcurgerea mai lungă contează două particularități ale terenului: pământul moale, care devine noroios la ploaie, și porțiunile abrupte, cu pietre ascuțite, întâlnite pe abaterea spre Borzont-tető.**

Informațiile au fost relatate de [Székelyhon](https://szekelyhon.ro/aktualis/a-sohordok-nyomaban-gyergyo-es-sovidek-kozott). Drumul care lega zona Gyergyó de Sóvidék se distinge încă în teren. Poate fi străbătut pe jos, călare, cu căruța sau cu un vehicul de teren. Relatarea deplasării nu acoperă însă integral vechea legătură: Kocsis Károly a urmat o parte a acesteia, apoi a continuat către Bucsin-tető.

## Distanța aleasă schimbă punctul de întoarcere

Pentru plecarea pe jos din Parajd, reperele de distanță sunt:

- Până la Nagy-mező sunt peste 6-7 kilometri. De aici se poate face cale întoarsă sau se poate coborî spre una dintre așezările montane de pe parcursul descris.
- Până la șaua Kis-Bükk sunt 21 de kilometri.
- Potrivit relatării lui Kocsis Károly publicate de [Székelyhon](https://szekelyhon.ro/aktualis/a-sohordok-nyomaban-gyergyo-es-sovidek-kozott), până la Gyergyócsomafalva, vechiul drum poate fi urmărit pe 36 de kilometri, o distanță pe care autorul o consideră mare pentru o singură zi.

Accesul este posibil și din Felsősófalva. În apropierea acestei variante de plecare se află punctul de belvedere Szoros-tető, pe la care nu a trecut deplasarea descrisă de Kocsis Károly.

O altă apropiere de drumul vechi începe din Székelyvarság și continuă prin Fenyőkút, Pálpataka și Békástelep. Cele trei așezări risipite pe munte se află, în medie, la aproximativ 1.000 de metri altitudine și aparțin zonei cătunelor montane din jurul Korond.

Békástelep, numit Békástanya de locuitorii din Sóvidék, aparține comunei Parajd și are puțin peste o sută de locuitori, de etnie maghiară. După această așezare, ruta descrisă cotește la dreapta, înaintează spre nord, apoi spre nord-vest și traversează pădurea. Ajunge mai întâi la Nagy-hegy, la 1.040 de metri, apoi la Nagy-mező, la 1.011 metri.

## Abaterea spre Borzont-tető trece pe teren abrupt

Pe direcția Borzont-tető, la 1.496 de metri altitudine, Kocsis Károly a întâlnit un drum foarte înclinat și pietros. Pietrele ascuțite l-au făcut să renunțe la revenirea pe aceeași porțiune. A coborât în schimb pe lângă partea superioară a pârtiei, către Bucsin-tető.

Pe vechiul drum al sării, diferența de nivel de depășit era cu 300 de metri mai mică decât pe trecerea prin Bucsin. Avantajul era însoțit de un neajuns: solul moale se transforma în noroi abundent când ploua. Această caracteristică a contribuit la abandonarea treptată a rutei după refacerea celeilalte treceri.

În cursul deplasării, autorul a întâlnit câini de stână într-un singur loc. Peisajul traversat cuprinde pășuni montane și păduri de foioase amestecate. Relatarea din 18 octombrie 2026 vine după zile cu ploaie și răcire, despre care autorul aprecia că ar fi putut estompa culorile frunzișului.

## Drumul vechi ocolea pe lângă Putna-tető

Dinspre Gyergyóalfalu și Gyergyócsomafalva, una dintre legăturile vechi, folosite frecvent, trecea pe la Vésztői-domb. Continua lângă Putna-tető, la aproximativ 960 de metri altitudine, prin zona izvoarelor Târnavei Mici, către Felsősófalva și Parajd.

Istoricul Horváth István consemnează un șir mai detaliat de repere. Din Parajd, drumul urma Parajd-pataka, Nagymező, Juharos mezeje și Kisbükk-nyereg, apoi Putna forrása, Nagysomlyói mező și Kozma forrása. Continua prin Délhegy mezeje, Rakodó-patak, Kis-Rakodó-patak și Hideg-patak, pentru a ajunge la Szászfalu, comuna Csomafalva și Gyergyószentmiklós.

În descrierea lui Vámszer Géza, traseul trecea inițial peste înălțimea de deasupra localității Sófalva, de lângă Parajd. Ulterior, urcarea către Putna-tető urma o pantă mai domoală, spre izvoarele Târnavei Mici. După porțiunea de lângă pârâu, drumul ieșea la Vésztői-domb, cobora spre Mureș prin Árok hídja și continua către Alfalva.

## Serpentinele de la Bucsin au preluat treptat circulația

La începutul secolului al XX-lea, trecerea prin Bucsin a fost refăcută cu serpentine care făceau urcarea mai lină. Folosirea drumului sării s-a redus treptat, fără ca acesta să dispară. În perioada comunistă, a fost utilizat inclusiv pentru transporturi de lemn care ocoleau milițienii de pe șoseaua asfaltată.

Legătura dintre Gyergyószentmiklós și Parajd prin Borzont măsoară aproximativ 50 de kilometri. Vámszer Géza plasează construirea ei prin muncă obștească în 1823, iar Benkő Károly indică amenajarea până la Bucsin-tető, la 1.287 de metri, în 1853. Sunt datări istorice diferite ale lucrărilor la această legătură.

Lângă izvorul Kővályú, în apropierea kilometrului 29, o inscripție păstrează datarea unui sector: „Acest sector de drum a fost construit în anii 1902–1904.”

Dificultățile de circulație persistau în octombrie 1891, când erau reclamate condițiile de pe drumurile Bucsin, Közrez și Libán-Zetelaka. Pentru trecerea prin Libán-tető, la 1.000 de metri, inaugurarea fusese programată pe 8 iulie 1900, împreună cu o excursie comună. Își anunțaseră participarea aproximativ 50 de persoane din Gyergyó și mult peste o sută din Székelyudvarhely. Endes Miklós arată că realizarea acestei legături fusese discutată încă la o adunare din 1837.

## Alte treceri istorice aveau dificultăți iarna

Din Gyergyóremete se putea traversa muntele și pe Bükk útja, cu plecare din Csutakfalva. Hunfalvy János descria această cale, la mijlocul secolului al XIX-lea, ca abruptă și proastă, deși pe aici erau transportate cantități mari de apă minerală din Borszék către interiorul Transilvaniei.

Drumul trecea pe sub Eszenyő-bükk, la 1.059 de metri, Havas-bükk, la 1.223 de metri, și Kelenckő, la 1.226 de metri. În șaua de 1.138 de metri, la sud de Kereszthegy, al cărui vârf atinge 1.517 metri, se despărțea în trei direcții.

Tot din Gyergyóremete, valea Mártonka-patak oferea o cale spre trecătoarea Kereszthegy. O altă potecă se desprindea spre sud-sud-est și trecea pe platoul de sub Tatárka, numit și Tatár-kő, la 1.689 de metri. Continua prin valea Székely-patak și Priszlop-tető, la 1.175 de metri, către Görgényorsova.

Din Gyergyóalfalu existau drumuri de căruță prin apele Nagy-Borzont și Kis-Borzont, cu o porțiune din depresiune comună cu noul drum Bucsin. O altă variantă urca valea György Ferenc pataka către Mezőhavas-tető, la 1.777 de metri, apoi cobora spre Illyésmező sau depresiunea Korond-Parajd-Szováta. Aceste drumuri de căruță erau, în general, impracticabile iarna.

## Transportul sării a lăsat urme în numele locurilor

Istoricul-arheolog Sófalvi András plasează începuturile comerțului cu sare al secuilor la începutul sau la mijlocul secolului al XV-lea. Nu exclude o folosire anterioară a trecerii, cel mult din secolul al XIV-lea. În interpretarea sa, secuii s-au stabilit în Sóvidék în secolul al XIII-lea, iar poziția periferică și circulația dificilă nu favorizau atunci o exploatare de amploare. Denumirea Sóvidék apare pentru prima dată în 1659.

Orbán Balázs susținea ipoteza exploatării sării în epoca romană și lega transportul ei de amintirea drumurilor romane. Sófalvi András explică rezerva arheologică față de această interpretare: „Până acum nu a fost descoperită nicio descoperire arheologică autentică din epoca romană la est de linia turnurilor de pază și semnalizare Siklódi-kő – Küsmődi-kő – muntele Firtos, în Sóvidék.”

Acesta arată că nici zona stâncilor de sare de la Szováta nu a oferit asemenea dovezi, spre deosebire de zona Homoród. Ferenczi István lega cetățile Tartod, Rabsonné, Firtos, Kadács și Kustaly de un sistem defensiv din vremea lui Szent László, desfășurat între Óradna și Bodzavidék. În aceeași interpretare intra linia de valuri dintre valea Görgény și defileul Oltului de la Felsőrákos. Cercetările plasează însă cetatea Tartod mai degrabă în secolul al XIII-lea.

Culegerea de toponime a lui Pesty Frigyes consemnează denumiri legate de drumul sării atât la Gyergyóalfalu, cât și la Gyergyócsomafalva. Un alt nume local amintește două pante abrupte apropiate. La Küküllő-mező, sub Juharos, era păstrată amintirea unui han; pe întregul drum existaseră două asemenea popasuri.

În 1820, una dintre plângerile locuitorilor din Gyergyóalfalu privea interzicerea transportului de sare. Tarisznyás Márton arată că o parte din sarea adusă cu căruțele era vândută comercianților, iar alta era folosită în gospodării. Pentru obținerea sării mărunte, comercianții duceau bulgării la morile de apă.

Marfa transportată pe această cale aproviziona întregul ținut al Ciucului. Endes Miklós arată că locuitorii din Ciuc întâmpinau dificultăți considerabile la transportul sării. La Bálványos-havas, lângă Várdotfalva, sarea se găsea doar în cantitate mică și de calitate slabă. Sarea din Parajd ajungea și în Moldova, iar transporturi veneau și din sens opus.