James Webb a identificat în Sextans A 20 de stele vechi care produc praful cosmic

Galaxia este considerată săracă în metale și conține doar între 1% și 7% din elementele grele găsite în Soare. În universul timpuriu existau doar hidrogen și heliu. Primele stele au produs elemente mai grele, pe care le-au răspândit apoi prin explozii supernova. Noul studiu arată ce tip de stele a continuat acest proces de „însămânțare” cosmică într-un mediu cu foarte puține elemente grele.

Pentru observații, cercetătorii au folosit instrumentele NIRCam și MIRI de pe James Webb și au urmărit stele aflate în faza de „ramură asimptotică a gigantelor roșii”. Datele au arătat că aproximativ 90% dintre aceste stele gigantice roșii nu aveau învelișuri de praf cosmic. În schimb, doar aproximativ 20 erau încorporate în învelișuri dense de praf și funcționau ca adevărate fabrici de materie primă pentru generațiile următoare de stele, potrivit Jurnalul Național.

Sextans A este folosită ca model pentru galaxiile timpurii tocmai din cauza sărăciei sale în elemente grele. În acest fel, astronomii pot analiza indirect o problemă greu de rezolvat prin observație directă, cea a galaxiilor care au populat universul timpuriu. Claudio Gavetti, lider de echipă la Institutul Național de Astrofizică (INAF), a explicat miza acestui tip de observații: „Studierea directă a galaxiilor care au populat universul timpuriu este încă foarte dificilă, motiv pentru care observarea unei galaxii apropiate precum Sextans A, care prezintă condiții chimice similare, ne oferă o oportunitate prețioasă de a înțelege cum au evoluat primele generații de stele și ce rol au jucat în transformarea mediului interstelar.”

Studiul a stabilit și vârsta acestor stele producătoare de praf. Ele s-au format acum 2-3 miliarde de ani și provin din stele cu o masă inițială de aproximativ 1,5 ori mai mare decât cea a Soarelui. Rezultatul indică faptul că un număr foarte mic de obiecte a avut o contribuție decisivă la producția de praf cosmic într-un astfel de mediu. Doar 20 de stele explică acest aport, în timp ce restul stelelor similare nu au avut aceeași contribuție.

Flavia Dell Agli, membru al echipei INAF, a spus că noile date sunt utile și pentru verificarea modelelor teoretice despre evoluția stelelor. „Telescopul Webb ne permite să observăm cu un detaliu fără precedent medii care până acum câțiva ani erau inaccesibile. Valoarea acestor date nu constă doar în imagini, ci și în capacitatea de a le compara cu modelele teoretice și de a verifica cât de corect descriu acestea evoluția stelelor.”

Cercetarea ajută la înțelegerea modului în care s-au format generațiile ulterioare de stele, inclusiv Soarele. Studiul a fost publicat luni, 20 iulie, în revista The Astrophysical Journal.