Sari la conținut

Cum se păstrează pășunile din Harghita productive și ce trebuie verificat în contract înainte de folosirea lor

Fermierii și asociațiile care folosesc pășuni comunale în județul Harghita trebuie să urmărească în contract atât cine face întreținerea, cât și cine suportă cheltuielile. Pentru păstrarea producției de iarbă, alegerea perioadei de pășunat trebuie legată de condițiile de pe teren: scoaterea prea devreme a animalelor poate afecta hrana disponibilă pe întregul an.

Lectură: 4 min
Pășuni cu animale
Foto: Juan Felipe Ramírez / Pexels

În Harghita, pășunile și fânețele reprezintă 81% din terenurile agricole ale județului. De starea lor depinde, așadar, baza de furaje pentru rumegătoare.

Gál Benedek, inginer la Direcția pentru Agricultură a Județului Harghita, a vorbit la recentul eveniment profesional „Pásztornap a Hargitán” despre creșterea animalelor pe pășune ca formă economică de exploatare, păstrarea stării pășunilor, dificultățile legate de reținerea apei și cadrul legal aplicabil. Recomandările sale privesc lucrările necesare și protejarea vegetației care asigură furajele pentru rumegătoare.

Folosirea pășunii pornește de la planul local și de la contract

Planul de gospodărire a pășunilor este întocmit pentru fiecare localitate. Împreună cu legislația aplicabilă, acesta stabilește cadrul în care sunt utilizate pajiștile. Pentru fermierii care preiau o suprafață comunală, documentul trebuie urmărit alături de contractul de închiriere sau de concesiune, prin care se acordă folosința terenului pentru mai mulți ani.

În contract trebuie verificate separat următoarele prevederi:

Condițiile de utilizare a suprafeței, care stabilesc cum poate fi folosită pășunea pe durata înțelegerii.

Numărul de animale prevăzut pentru terenul respectiv, ca parte a condițiilor asumate pentru folosirea lui.

Lucrările de întreținere necesare și identificarea părții care răspunde de executarea acestora.

Responsabilitatea pentru plata lucrărilor, precizată explicit, astfel încât asumarea întreținerii să includă și repartizarea cheltuielilor.

La stabilirea chiriei contează productivitatea pajiștii, adică posibilitatea terenului de a produce iarbă, precum și valoarea acesteia. Suprafața disponibilă trebuie privită împreună cu producția de furaje pe care o poate oferi, acestea fiind reperele indicate pentru stabilirea plății.

Perioada de pășunat se stabilește după condițiile de pe teren

Pentru începerea și încheierea pășunatului trebuie urmărite vremea, starea solului și dezvoltarea vegetației. O dată din calendar, luată singură, nu este suficientă pentru a decide când animalele pot folosi pășunea și când trebuie oprită folosirea ei.

Greșelile de moment și de intensitate au efecte diferite asupra producției și terenului:

Începerea prea timpurie permite animalelor să consume plantele aflate încă în creștere. Producția de iarbă poate fi afectată pentru restul anului, nu doar în perioada imediat următoare.

Prelungirea pășunatului prea târziu poate întârzia reluarea creșterii vegetației în primăvara următoare. Decizia de oprire are astfel efecte și asupra sezonului care urmează.

Folosirea excesivă, până când iarba rămâne complet rasă, slăbește rădăcinile plantelor și face mai dificilă pătrunderea ploii în pământ.

Potrivit inginerului, o administrare neatentă poate deteriora pajiștea în unul sau doi ani, iar degradarea poate persista mulți ani. Alegerea începutului și sfârșitului sezonului face parte, prin urmare, din păstrarea capacității terenului de a produce furaje.

Întreținerea privește vegetația și circulația apei

Lucrările necesare cuprind curățarea suprafeței, eliminarea arbuștilor în exces și drenajul, adică evacuarea apei. Acestea sunt intervențiile de întreținere pentru care contractul trebuie să repartizeze responsabilitățile.

Păstrarea rădăcinilor sănătoase ajută însă apa de ploaie să intre în sol, a explicat Gál Benedek. Efectul pășunatului excesiv este deosebit de important pe pantele abrupte: acolo, apa se scurge mai ușor, iar vegetația slăbită îngreunează infiltrarea ei.

Terenurile acoperite de arbuști pierd valoare pentru fermă

Vegetația instalată pe aceste suprafețe nu furnizează furaje valorificabile. Pentru terenurile respective nu poate fi solicitat nici sprijinul de bază.

În apropierea localităților, curățarea desișurilor poate contribui și la reducerea riscului de pagube provocate de animale sălbatice. Gál Benedek a explicat că suprafețele neîngrijite le oferă adăpost, inclusiv urșilor.

Supraînsămânțarea depinde de sol și de prevederile locale

Completarea vegetației prin supraînsămânțare, adică semănarea în pajiștea existentă, poate face parte din administrarea pășunii. Posibilitatea intervenției și modul în care se execută sunt prevăzute în planul de gospodărire. Speciile trebuie alese după solul și condițiile locului.

Inginerul a indicat drept opțiuni trifoiul alb, trifoiul roșu și gramineele, adică ierburile prevăzute în planurile de gospodărire. Alegerea plantelor rămâne astfel legată de prevederile pentru terenul respectiv.

Pajiștile reprezintă cea mai mare parte a terenului agricol județean

Pășunile și fânețele asigură baza de furaje pentru rumegătoare și reprezintă coloana vertebrală a terenurilor agricole din județul Harghita.

În încheierea intervenției de la eveniment, Gál Benedek s-a adresat fermierilor și asociațiilor, în traducere: „Pajiștile ar trebui folosite în acest spirit și îi îndemn pe toți fermierii și toate asociațiile să protejeze, să păstreze această comoară, acest aur verde, pentru că, dacă nu o facem noi, nimeni altcineva nu o va face în locul nostru.”

Distribuie

Articolele semnate Alina Florescu pe harghita.ro acoperă tehnologie, actual și externe. Toate articolele →

Citește și

Parteneri Articole recomandate din rețeaua noastră