Federația pacienților cu cancer avertizează asupra unei crize de medicamente oncologice

Pentru un pacient, aceste întreruperi nu reprezintă doar o problemă de logistică, ci o amânare a tratamentului care poate duce la progresia bolii. „Pentru un pacient cu cancer, o discontinuitate de câteva săptămâni nu înseamnă o simplă problemă de aprovizionare. Înseamnă tratament amânat, boală care poate progresa și șanse terapeutice pierdute”, a declarat Cezar Irimia, președintele FABC.

Situația este agravată de o problemă sistemică de finanțare. România alocă 44% din bugetul sănătății către spitale, peste media Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OECD) de 39%. În același timp, medicina primară (adică rețeaua de medici de familie și cabinete care pot asigura depistarea timpurie și continuitatea îngrijirii) primește doar 9% din fonduri, comparativ cu media OECD de 14%. Acest dezechilibru face ca sistemul să cheltuiască mai mult pe tratarea bolii în stadii avansate și costisitoare, în loc să investească în prevenție și intervenție timpurie.

Criza medicamentelor nu se limitează la oncologie. Potrivit datelor centralizate de platforme specializate, există dificultăți de aprovizionare și pentru tratamente destinate epilepsiei, unde 21 de medicamente sunt în discontinuitate, dar și pentru boala Parkinson, afecțiuni cardiovasculare și astm.

FABC contestă declarațiile oficiale care minimalizează problema și susține că situația din teren este mult mai gravă. Organizația a cerut autorităților trei măsuri concrete, conform Financiarul: verificarea urgentă a stocurilor de medicamente oncologice la nivel național, publicarea transparentă a acestora și a listei discontinuităților, precum și implementarea unor soluții rapide de aprovizionare. Federația solicită și un mecanism permanent de dialog între autorități și asociațiile de pacienți.

Blocajele birocratice adaugă un cost suplimentar, deoarece accesul la terapii noi, deja evaluate și aprobate pentru compensare, rămâne blocat. Astfel, pacienții sunt privați de opțiuni terapeutice superioare, iar sistemul continuă să cheltuiască pe trasee de tratament mai puțin eficiente.

Într-un comunicat, FABC subliniază o statistică îngrijorătoare: „România înregistrează cea mai mare rată din Uniunea Europeană la mortalitatea tratabilă, adică decese care ar fi putut fi evitate prin diagnostic timpuriu și tratament adecvat.” Fiecare întrerupere a unui tratament mută presiunea pe spitale și crește costurile intervențiilor medicale, reducând eficiența banului public investit în sănătate.