Kercsó Dávid Adrián, condamnat la 15 ani în Rusia, a fost mutat într-o colonie penitenciară. Mama cere ajutor

Penitenciarul se află în districtul Primorsko-Ahtarsk. În ultima scrisoare primită de mamă în octombrie, înainte ca familia să afle despre transfer, fiul ei se afla încă în centrul de detenție SIZO-1. Atunci i-a descris durerile de cap care o fac să se teamă pentru sănătatea lui.

Potrivit mamei, avocatul a promis că îi va duce medicamente, însă tânărul se afla în carantină după transfer. Kercsó Júlia a cerut Ministerului Afacerilor Externe să se asigure că primește îngrijiri și să îi explice ce demersuri diplomatice au fost făcute pentru a beneficia de asistență consulară, adică sprijinul reprezentanților României în străinătate.

Autoritățile ruse au refuzat vizitele consulare

Autoritățile române spun că au intervenit prin Ambasada României la Moscova și prin departamentul consular, inclusiv la nivel de ambasador, pentru protejarea drepturilor cetățeanului român.

În privința accesului la deținut, autoritățile române spun că au cerut în repetate rânduri să îl viziteze, dar autoritățile ruse nu au permis până acum vizita reprezentanților României la Moscova.

Ministerul invocă prevederile Convenției de la Viena din 1963 privind relațiile consulare. Potrivit instituției, ambasadorul României a amintit direct părții ruse obligația de a respecta regulile internaționale privind accesul reprezentanților consulari la persoanele încarcerate. Ministerul afirmă și că păstrează legătura cu familia, pe care o informează despre demersurile întreprinse.

Răspunsul ministerului a venit după mai mult de o lună și nu a lămurit mai multe întrebări concrete despre informarea instituției, demersurile diplomatice și un eventual schimb de prizonieri.

Kercsó Júlia descrie însă o experiență în care a trebuit să facă aproape singură demersurile pentru fiul ei. Spune că prietena sa Raluca a ajutat-o cu solicitările și că un coleg vorbitor de rusă al acesteia a sprijinit comunicarea. Mama consideră că răspunsurile primite până acum de familie și de fiul ei nu le-au oferit îndrumări concrete.

Același penitenciar în care a fost transferat tânărul funcționează pe infrastructură moștenită din perioada sovietică. Organizații pentru drepturile omului și foști deținuți au reclamat probleme de igienă și restrângerea accesului la informații în cazul deținuților politici.

Un nou avocat pregătește demersuri pentru rejudecare

Mama a contactat mai multe organizații pentru drepturile omului, între care Memorial și Amnesty International. Potrivit ei, Memorial îl consideră pe fiul său deținut politic. Organizația rusă independentă First Department a ajutat-o să găsească un nou avocat.

First Department a fost înființată în 2021 de Ivan Pavlov, avocat specializat în drepturile omului, aflat în exil. Organizația se ocupă de asemenea cauze și a participat inclusiv la apărarea fundației lui Aleksei Navalnîi.

Kercsó Júlia spune că avocatul lucrează la trei demersuri:

• Obținerea rejudecării cauzei.
• Pregătirea unei căi de atac împotriva condamnării, întrucât consideră acuzația neîntemeiată.
• Includerea tânărului pe o listă pentru un eventual schimb de prizonieri.

Potrivit mamei, avocatul a obținut și informații care ar indica manipularea deliberată a faptelor de către agenți ai FSB.

Kercsó Júlia a discutat cu ministra de externe Oana Țoiu și cu ambasadorul Cristian Istrate. Ea spune că amândoi i-au promis că vor face tot ce pot pentru fiul ei, fără să își asume un angajament privind includerea lui într-un schimb de prizonieri.

A plecat în Abhazia pentru a locui cu prietena sa

Kercsó Dávid Adrián a crescut și a locuit în Marea Britanie de la vârsta de 8 ani. Are numai cetățenie română, la fel ca mama sa.

Potrivit acesteia, a cunoscut-o pe Valeria prin aplicația Ome TV și a hotărât să plece la ea, în pofida îngrijorărilor familiei. Plănuiau să se căsătorească și să revină împreună în Marea Britanie. El cumpărase și un inel de logodnă.

La începutul lui august 2024 a călătorit spre regiune. Cei doi au petrecut câteva zile ca turiști la Soci, apoi s-au stabilit într-un apartament în Abhazia. Acest teritoriu separat de Georgia este susținut militar de Rusia, iar independența sa este recunoscută de puține state. Pe plan internațional este considerat parte a Georgiei.

Tânărul repara dispozitive electronice și ținea legătura cu familia. În noiembrie intenționa să se întoarcă în Anglia pentru a termina școala de șoferi și a obține permisul de conducere.

A fost însă reținut în Abhazia la sfârșitul lui noiembrie 2024, iar în decembrie a fost transportat în Rusia. Ministerul român de Externe precizase că reținerea avusese loc în Abhazia, înaintea transferului la Soci.

Mama spune că a vorbit cu el la începutul lui decembrie. Fiului i se spusese că urma să fie trimis în Rusia, de unde ar putea pleca acasă. Își primise înapoi telefonul și celelalte dispozitive confiscate și se pregătea de plecare.

Kercsó Júlia afirmă că abia în martie a aflat ce i se întâmplase. Păstrase legătura cu Valeria, care îi spunea că nu știe nimic. Ulterior, potrivit mamei, tânăra a întrerupt comunicarea cu ea.

Acuzația rusă privește informații despre apărarea antiaeriană din Soci

FSB a anunțat în 2025 reținerea unui cetățean român de 23 de ani, fără să îi publice inițial numele. Serviciul rus susținea că acesta ar fi cules și transmis serviciilor ucrainene informații despre instalațiile de apărare antiaeriană din Soci.

Conform acuzației, în schimbul informațiilor i s-ar fi promis ajutor pentru a părăsi Rusia și a se alătura ca voluntar forțelor ucrainene. Prima informare plasa presupusele fapte în vara lui 2024. O informare ulterioară indica o dată diferită, 12 noiembrie 2024, și susținea că ar fi folosit o dronă.

În martie 2026 a fost anunțată condamnarea de către tribunalul din Krasnodar, cu executarea pedepsei într-un penitenciar cu regim strict. Potrivit răspunsului Ministerului Afacerilor Externe relatat de Maszol, sentința de 15 ani de închisoare pronunțată la 18 iunie 2026 a rămas definitivă. Ministerul nu a indicat dacă există posibilitatea unui apel.

Numele făcut public în legătură cu dosarul a fost Adrian-David Kercho, identificat ulterior drept Kercsó Dávid Adrián.

Tânărul susține că a fost torturat pentru a mărturisi

Într-o scrisoare de 16 pagini către prietena sa, ajunsă la mamă în afara corespondenței cenzurate, Kercsó descrie presiuni psihologice și agresiuni fizice prin care, susține el, a fost obligat să recunoască faptele.

Relatează că, după o bătaie, ar fi fost lăsat ore întregi cu mâinile încătușate deasupra capului și suspendat de perete, suferind o dislocare a umărului. Susține că au urmat alte lovituri și strangulări, că și-ar fi pierdut uneori cunoștința și că i-ar fi fost îndreptată o armă spre frunte.

Despre mărturisire, Kercsó Dávid Adrián a scris în scrisoarea către prietena sa, în traducere: „Temându-mă pentru viața mea, am mărturisit. Dar te rog să mă crezi că nu am văzut niciodată vreun sistem antiaerian când eram în centrul orașului Soci.”

El susține că a fost constrâns să declare că trimisese Ucrainei coordonate ale apărării antiaeriene, că intenționa să lupte de partea acesteia și că filmase cu drona baze militare în Abhazia.

„Dar nimic din toate acestea nu s-a întâmplat. Mi-au furat viața fără niciun motiv, totul este o înscenare”, a adăugat tânărul în aceeași scrisoare, în traducere.

În relatarea sa, presiunile nu îl vizau numai pe el. Susține că aproape toți cei din grupul său de detenție fuseseră torturați și obligați să semneze declarații false. Dintre 12 persoane, opt ar fi avut dosare în baza articolului 205.5, deși, afirmă el, nu comiseseră faptele imputate. Descrie detenția ca pe o experiență care l-a făcut să se gândească inclusiv la sinucidere.

Kercsó afirmă și că scena prezentată public drept momentul prinderii sale ar fi fost regizată în primăvara lui 2025, la câteva luni după reținere. Înregistrarea a fost publicată în aprilie 2025. FSB nu a răspuns solicitării de explicații privind această înregistrare.

Mama confirmă că fiului său îi plăcea să fotografieze cu drona și că îi trimisese imagini, dar nu crede că a comis faptele pentru care a fost condamnat. Spune că el nu îi vorbea despre opiniile sale politice.

„Nu știu de ce sau cum a ajuns implicat; nici până astăzi nu știm ce s-a întâmplat”, a declarat Kercsó Júlia, mama tânărului, despre împrejurările în care fiul ei a ajuns în acest caz, în traducere.

Corespondența cu familia trece printr-un serviciu cenzurat

Scrisorile obișnuite sunt trimise prin Zona Telecom, rețeaua de comunicare folosită în sistemul penitenciar rus pentru corespondență și convorbiri cu rudele. Serviciul cenzurează mesajele și permite numai texte în limba rusă.

În aceste scrisori, Kercsó descrie colegii de detenție ca pe o a doua familie, formată din oameni care îl ajută. Privește fotografiile primite de acasă și ascultă radioul. A învățat rusa, dar se teme că începe să uite maghiara.

În iulie le-a scris rudelor că regretă plecarea și că dragostea îl împiedicase să observe semnele de avertizare. Le-a cerut să nu își piardă speranța și și-a exprimat dorința de a reveni acasă, inclusiv printr-un schimb de prizonieri. Mama spune că nu l-a mai îmbrățișat de peste doi ani și nu i-a mai auzit vocea de peste un an și jumătate.

În săptămâna relatării din 24 octombrie, Kercsó Júlia s-a adresat și trimisului special pentru Belarus al președintelui american Donald Trump. Acesta negociase anterior eliberarea unor deținuți politici și își exprimase recent disponibilitatea de a interveni și în cazurile unor persoane închise în Rusia.