Scapă cine poate! Dezastrul de la Praid: O comunitate în colaps după prăbușirea minei de sare

„Am fost lăsați singuri în mizeria noastră”, spun locuitorii din Praid. La sfârșitul lunii mai, mina de sare, renumită la nivel mondial, s-a prăbușit după ce a fost inundată, lăsând în urma sa o comunitate devastată.

An de an, Praid a atras mii de turiști, dornici să descopere acest loc special subteran. Mina de sare nu oferea doar locuri de muncă pentru minerii locali, ci și un impuls vital pentru economia turistică. Însă, în urma prăbușirii, turiștii nu au mai venit, iar proprietarii de magazine, pensiuni și restaurante nu au mai găsit modalități de a-și câștiga existența.

Ca lacul Balaton fără apă

Localitatea Praid, o dată vibrantă, a devenit acum o umbră a ceea ce a fost. „Acum, fără atracția naturală, salina, Praid este ca lacul Balaton fără apă. A fost, dar nu mai este!” afirmă un localnic, subliniind tristețea și neputința cu care se confruntă comunitatea.

Puterea naturii a distrus această comoară creată de milioane de ani în doar câteva ore. În luna mai, apa pârâului Corund s-a revărsat, inundând mina și dizolvând tunelurile din sare. Aici, sub pământ, se ascundea o lume unică, dar acum toate acestea sunt doar amintiri.

„Cineva din partea autorităților a venit și ne-a spus că avem cinci minute să părăsim casa”

Gabriella Szabó, o antreprenoare locală care avea o pensiune, și-a lăsat totul în urma. „Cineva din partea autorităților a venit și ne-a spus că avem cinci minute să ne luăm actele și niște mâncare, pentru că, în curând, nu va mai fi nimic aici. Mi-am luat câinele și lampa și așa am ieșit din casă”, povestește, cu o tristețe profundă în voce.

Femeia, care a venit la Praid pentru a lucra în sezonul de vârf, și-a lăsat totul în urmă în decembrie, cu speranța de a începe o nouă viață. Însă, de la prăbușire, niciun oaspete nu i-a mai trecut pragul pensiunii, în ciuda faptului că apa nu a ajuns până la ea.

„Întreaga lume ar trebui să se unească, nu din cauza noastră, ci pentru că această mină a fost a tuturor, inclusiv a bolnavilor care s-au vindecat aici. Desigur, Praid va supraviețui, dar atmosfera este deja ca de cimitir“, adaugă Gabriella, iar cuvintele ei reflectă starea de tristețe și neputință a comunității.

Ce comoară era și cât de repede am putea-o pierde

„Mă doare inima de când a început totul. Nu ne-am gândit ce comoară era și cât de repede am putea-o pierde”, conchide Gabriella, subliniind impactul devastator al acestui dezastru. La scurt timp după prăbușire, autoritățile au anunțat că mina este complet distrusă și nu va mai putea fi redeschisă niciodată. Aceasta a fost o lovitură grea pentru comunitate, având în vedere că mina de sare din Praid nu era doar o sursă de venit, ci și un simbol al identității locale.

Faimoasa sare de Praid, din care se fabricau obiecte de artizanat, nu mai există. Mária Józsi, o antreprenoare locală, nu știe ce va vinde dacă micul său magazin rămâne fără stoc. „Fără mină, comercianții din Praid nu au venituri. Așezarea a primit 400.000 de lei drept sprijin, dar acesta nu este destul pentru a acoperi pierderile”, subliniază Mária, evidențiind dificultățile cu care se confruntă comunitatea.

„Nimeni dintre comercianții de sare nu a primit bani, doar cuvinte de simpatie”

„Restaurantele ar fi putut aplica pentru ajutoare, dar noi, cei care vindem produse din sare, nu. Nimeni de aici nu a primit bani, doar cuvinte de simpatie”, afirmă amărăciunea localnicilor. Aceasta este o problemă cu care se confruntă toți antreprenorii din zonă, precum și restauratorii care se bazau pe turiști pentru a-și susține afacerile.

Regina Kovács, care administrează o pensiune, explică și ea că nu a mai avut niciun oaspete de la dezastru. „Companiile pot primi suport doar 15% din cifra de afaceri de anul trecut. Am depus cererea, dar nu a fost încă evaluată. Această pensiune a fost singura mea sursă de venit. Toate rezervările mele pentru vară au fost anulate, deoarece oaspeții au auzit că este periculos în Praid acum,” continuă Regina, cu lacrimi în ochi.

La două luni de la prăbușire, minerii care au încercat să salveze o secțiune a minei și-au văzut speranțele spulberate. Aceștia au ieșit plângând, realizând că munca și dedicarea lor nu au fost suficiente pentru a salva mina.

Sentimentele comunității: o atmosferă de cimitir

După prăbușirea minei, micul sat a intrat într-o stare de doliu. Atmosfera este apăsătoare, străzile sunt aproape goale, iar semnalele de vânzare sunt amplasate pe măsură ce localnicii încearcă să-și schimbe viața. Oamenii se întreabă ce va însemna viitorul pentru ei și pentru comunitatea lor. Cultura și tradițiile care au înconjurat acest loc timp de generații sunt pe cale de dispariție.

Regina încheie povestea sa cu un sentiment de neputință: „Nu doar că mina s-a terminat. Am încercat să găsesc de lucru în Sovata, dar nu există oportunități. Nu știu ce se va întâmpla cu mine, toate speranțele mele s-au dus”. Aceasta este o realitate cu care se confruntă mulți oameni din Praid, iar perspectiva de a își construi un viitor devine din ce în ce mai sumbră.

Deși autoritățile au promis sprijin, realitatea este că localnicii se simt abandonati. Resursele lor economice s-au evaporat, iar fără turism sau ajutoare adecvate, supraviețuirea devine o luptă de zi cu zi. Comunitatea a fost lăsată să se descurce singură într-un moment în care au cea mai mare nevoie de ajutor.

Praid a fost cândva un loc de întâlnire și de bucurie, un simbol al puterii naturii și al încrederii în comunitate. Acum, rămâne un memento dureros al fragilității vieții și al impactului distrugător al dezastrelor naturale. Locuitorii se tem că nu vor mai putea reconstrui ceea ce s-a pierdut, dar rămân hotărâți să lupte pentru a supraviețui, să găsească soluții și să reînvie spiritul comunității.

În fața acestui dezastru, povestea locuitorilor din Praid este un apel la solidaritate și la ajutor, pentru a nu permite ca o comunitate atât de bogată în istorie și tradiție să dispară complet. Speranța rămâne vie, chiar și în cele mai întunecate momente, iar puterea comunității poate face diferența în drumul lor spre regenerare.