Gena Nfkb1 identificată de Universitatea Monash este legată de durata vieții reproductive feminine

Rolul indicat pentru această genă este legat de limitarea inflamației cronice de nivel scăzut din ovar, o problemă asociată îmbătrânirii ovariene. În cazul femeilor afectate de insuficiență ovariană prematură, efectele nu se opresc la infertilitate. Producția de hormoni ovarieni scade mai devreme, iar riscul pentru boli de inimă și osteoporoză crește față de femeile fără acest declin timpuriu, conform datelor prezentate de autori.

Studiile preclinice coordonate de Dr. Karla Hutt, coordonatoarea studiului de la Universitatea Monash, au arătat că pierderea genei Nfkb1 a dus la epuizarea accelerată a rezervei ovariene. În aceleași experimente, cercetătorii au observat și un nivel mai mare de inflamație ovariană. Rezultatele descriu un mecanism biologic identificat preclinic, nu un tratament disponibil pentru paciente.

Potrivit Jurnalulnational, lucrarea a fost publicată în Journal of Reproductive Biology and Endocrinology, cu titlul „Mice lacking NF-ĸB1 undergo premature ovarian aging”, semnată de Carolina Lliberos și colaboratorii săi, în 2026, cu DOI 10.1186/s12958-026-01574-5.

Dr. Karla Hutt a explicat că rezultatele arată o legătură directă între această genă, inflamație și pierderea accelerată a foliculilor ovarieni. „Constatările noastre sugerează că pierderea Nfkb1 poate cauza inflamație cronică de grad scăzut în ovar, accelerând epuizarea asociată vârstei a foliculilor, ducând la pierderea timpurie a fertilității și menopauză prematură.”

Importanța descoperirii este legată și de faptul că, până acum, au fost identificați puțini factori genetici asociați cu pierderea timpurie și rapidă a ovulelor și foliculilor. În aceeași declarație, cercetătoarea a arătat că gena este relevantă și pentru menținerea producției hormonale ovariene. „Această genă are un rol semnificativ în menținerea numărului de foliculi și, prin urmare, a producției de hormoni ovarieni și a longevității reproductive feminine.”

Autoarea studiului a adăugat că astfel de cercetări ar putea ajuta la clarificarea geneticii fertilității și, în timp, ar putea orienta îngrijirea clinică și intervenții care să țintească gena sau căile inflamatorii asociate acesteia.