Starship a reintrat controlat, a amerizat în Oceanul Indian și a lansat 20 de sateliți Starlink

Pentru NASA, care se bazează pe acest vehicul în misiunea Artemis III de readucere a astronauților pe suprafața Lunii, zborul a adus date pe care testele precedente nu le-au oferit. Rezultatul marchează un pas tehnic important pe partea de reintrare și rezistență structurală a navei.

Pentru SpaceX, testul are o miză financiară pe două planuri. Pe de o parte, validează o componentă esențială a designului reutilizabil al Starship, baza reducerii costurilor pe lansare și a planului de a transporta volume mai mari de marfă și sateliți cu același sistem. Pe de altă parte, recuperarea incompletă arată unde rămâne costul operațional. Prima treaptă Super Heavy a ratat manevra de întoarcere controlată și s-a prăbușit în Golful Mexic, după ce nu s-au reaprins suficiente motoare.

Zborul a fost al 13-lea pentru Starship și al doilea pentru versiunea V3, cu lansare de la baza SpaceX din Texas. La aproximativ 200 km altitudine, nava a eliberat cei 20 de sateliți Starlink. Sateliții au testat cu succes comunicațiile prin laser cu alte unități aflate deja pe orbită. Pentru constelația Starlink, unde SpaceX operează deja peste 10.000 de sateliți activi, acest pas are valoare comercială directă, prin reducerea dependenței de stațiile terestre și prin întărirea modelului în care același grup construiește atât sateliții, cât și vehiculul de lansare.

În plan tehnic, zborul s-a concentrat pe scutul termic, componentă decisivă atât pentru reutilizarea navei, cât și pentru ritmul viitoarelor certificări. SpaceX a vopsit intenționat în alb unele plăci pentru a simula lipsa lor, iar experimentul a fost considerat un succes. Potrivit Financiarul, acesta a fost testul care a permis colectarea unor date fără precedent despre comportamentul scutului termic la reintrare.

Kate Tice, inginer SpaceX, a rezumat rezultatul imediat după zbor: „Suntem foarte entuziasmați de acest lucru. Zborul norocos cu numărul 13.” Și Elon Musk a subliniat aceeași zonă critică pentru valoarea economică a programului, legată de stabilizarea profilului de reintrare fără pierderea vehiculului: „Am obținut toate datele despre scutul termic de care aveam nevoie și chiar mai mult!”

Ansamblul Starship și Super Heavy are aproximativ 124 de metri înălțime și rămâne cel mai mare sistem de lansare construit vreodată. Dimensiunea are relevanță financiară doar dacă sistemul ajunge la reutilizare completă. Testul de vineri a împins nava în această direcție, dar a lăsat deschisă problema propulsorului, componenta care trebuie recuperată constant pentru ca modelul de cost să funcționeze la scară.

După acest test, se conturează două direcții distincte. Pe partea utilă, nava a bifat reintrare controlată, amerizare intactă, date complete despre scutul termic și o misiune operațională simultană prin lansarea a 20 de sateliți. Pe partea de risc, Super Heavy rămâne punctul sensibil: lipsa reaprinderii suficiente a motoarelor a dus la pierderea primei trepte, ceea ce menține presiunea asupra costului fiecărui test și asupra calendarului reutilizabilității complete.

În raport cu programul Artemis, succesul parțial reprezintă totuși un pas tehnic major. SpaceX este parteneră privată în acest program și dezvoltă landerul Starship de care NASA are nevoie pentru Artemis III. Testul de vineri a redus riscul pe segmentul reintrării și al rezistenței structurale, dar nu a eliminat riscul industrial legat de recuperarea întregului sistem. Pentru Starlink, zborul a arătat că Starship poate susține în același timp obiectivul de testare și extinderea unei rețele care este deja cea mai mare constelație de sateliți din lume, cu peste 10.000 de unități active.