Cuba trece printr-o schimbare vizibilă în transportul urban. Mașinile de epocă pe benzină, asociate de multă vreme cu imaginea insulei, pierd teren în fața unei alternative care a devenit tot mai prezentă pe străzi. Tricicletele electrice chinezești au ajuns să acopere rute tradiționale de transport public, într-un moment în care țara este afectată de o criză economică și energetică severă, care durează de cinci ani.
Pentru populație, această tranziție nu ține de modă sau de preferințe tehnologice, ci de nevoia de a găsi soluții de zi cu zi. Locuitorii se confruntă constant cu pene de curent, cu lipsa alimentelor și medicamentelor și cu reducerea semnificativă a transportului public de stat. În acest peisaj, vehiculele de mici dimensiuni au devenit esențiale. Unele dintre ele sunt dotate cu panouri solare, ceea ce le permite să se încarce fără a depinde de rețeaua electrică națională, frecvent nefuncțională.
Problema combustibilului a schimbat și ea regulile de circulație. Cuba produce intern doar aproximativ 40% din combustibilul necesar pentru consumul curent, iar restul ar trebui să vină din importuri. Situația s-a complicat la începutul acestui an, după ce, în luna ianuarie, președintele american Donald Trump a amenințat cu impunerea de tarife dure țărilor care vând petrol Cubei. Consecințele s-au văzut rapid. Dacă înainte soseau în mod constant nave de aprovizionare, la sfârșitul lunii martie doar un singur petrolier a mai ancorat în porturile cubaneze, față de aproximativ opt nave înregistrate cu doar o lună înainte.
În aceste condiții, autoritățile și cetățenii s-au orientat spre piața asiatică. Potrivit Getpony, mărcile chinezești domină acum peisajul rutier. Un exemplu important este brandul Vedca, ale cărui triciclete sunt asamblate chiar în Cuba, în baza unui acord bilateral cu China. Aceste vehicule ușoare au preluat numeroase sarcini urbane și au devenit indispensabile într-o economie aflată sub presiune.
Astăzi, tricicletele electrice transportă mărfuri esențiale, circulă pe rutele fixe abandonate de autobuzele de stat și sunt utilizate inclusiv pentru colectarea gunoiului în unele cartiere din Havana. O parte dintre vehicule este asamblată local, iar altele ajung în țară prin rute comerciale alternative. Mulți cubanezi le cumpără din state terțe, precum Panama, și le trimit pe mare către insulă. Modelele importate funcționează fie cu baterii cu gel, fie cu acumulatori pe bază de litiu.
Chiar dacă oferă o soluție concretă pentru lipsa de carburant, costul rămâne foarte ridicat pentru populație. Pe piața locală, prețul unei triciclete electrice este între 2.000 și 4.000 de dolari, o sumă greu de atins pentru majoritatea familiilor. Pentru a o strânge, unii își vând vechile mașini pe benzină, iar alții depind de banii trimiși de rudele din străinătate. După achiziție, însă, vehiculul le oferă din nou mobilitate într-o perioadă marcată de lipsuri și restricții.
În ciuda infrastructurii slabe și a blocajelor economice externe, extinderea rapidă a tricicletelor electrice arată capacitatea de adaptare a locuitorilor insulei, care au transformat un vehicul cu trei roți într-o resursă importantă pentru supraviețuirea urbană.
