Medicamentele din clasa agoniștilor receptorilor GLP-1, cunoscute publicului larg pentru rolul lor în controlul diabetului și în managementul greutății, ar putea avea un beneficiu suplimentar important. Un studiu recent sugerează că acestea reduc semnificativ riscul de fracturi la persoanele de peste 50 de ani care suferă de diabet de tip 2.
Cercetătorii din Statele Unite au analizat datele medicale a peste 133.000 de adulți cu vârste cuprinse între 50 și 90 de ani, toți diagnosticați cu diabet de tip 2 în perioada 2015-2022. Concluzia analizei arată că pacienții care au început un tratament cu medicamente GLP-1 au înregistrat un risc cu 21% mai mic de a suferi fracturi de fragilitate pe o perioadă de trei ani. Comparația a fost făcută cu un grup de pacienți tratați cu o altă clasă de medicamente pentru diabet, inhibitorii DPP-4.
Fracturile de fragilitate sunt cele care apar în urma unor traumatisme minore, cum ar fi o simplă cădere de la propria înălțime. Persoanele cu diabet de tip 2 sunt deja considerate a avea un risc crescut pentru astfel de incidente, chiar și atunci când densitatea lor osoasă este normală sau peste medie.
Studiul a identificat și unde anume s-au înregistrat cele mai mari scăderi ale riscului. În cazul fracturilor vertebrale, reducerea a fost de 32%, iar pentru fracturile de șold sau de femur, scăderea a fost de 30%. Aceste tipuri de fracturi sunt deosebit de problematice, având un impact major asupra calității vieții, în special la vârste înaintate. Informația este relevantă mai ales pentru femeile aflate la menopauză sau după, deoarece acestea se confruntă simultan cu riscul de osteoporoză și cu cel asociat diabetului.
Un detaliu esențial este că efectul protector asupra sistemului osos pare să fie independent de scăderea în greutate sau de modificările nivelului de zahăr din sânge. Acest lucru sugerează că medicamentele ar putea avea un efect biologic direct asupra osului. Conform cercetătorilor, riscul mai mare de fracturi la persoanele cu diabet de tip 2 se explică prin faptul că „acest lucru se poate datora rezistenței osoase mai scăzute, microarhitecturii osoase afectate și pierderii accelerate de masă osoasă”. Studiul, ale cărui date au fost publicate în mai multe surse, conform Revista Ioana, subliniază o distincție importantă.
Beneficiul observat se aplică strict pacienților cu diabet de tip 2. Cercetarea nu a găsit un efect protector similar la persoanele care utilizează medicamente GLP-1 exclusiv pentru managementul greutății, fără a avea diabet. Această precizare este importantă pentru a încadra corect rezultatele și pentru a evita generalizările. Autorii studiului menționează că sunt necesare studii clinice prospective pentru a confirma dacă reducerea riscului de fractură este un efect biologic real și dacă se menține pe termen lung.
