NASA pregătește pentru 2027 una dintre cele mai complicate secvențe logistice din programul Artemis. Misiunea Artemis III va reuni într-o singură repetiție orbitală prototipurile de landere dezvoltate de SpaceX și Blue Origin, înaintea aselenizărilor umane programate să înceapă în 2028.
Față de arhitectura operațională anunțată pentru 2028, când landerul va fi plasat primul pe orbită și va aștepta sosirea astronauților cu Orion, testul din 2027 adaugă încă un vehicul critic în aceeași succesiune. Pentru NASA, miza este validarea funcționării unui calendar deja comprimat. Pentru partenerii comerciali implicați, rezultatul testului poate influența direct contractele multi-miliardare și riscul de întârziere din întregul program Artemis.
Secvența de testare este stabilită în trei pași. Blue Origin va lansa primul landerul Blue Moon, construit pe arhitectura Mark 2, un vehicul capabil să rămână pe orbită până la 30 de zile. Apoi va fi lansată nava Orion cu astronauți, de către NASA, cu racheta SLS. Ultimul vehicul care intră în secvență va fi landerul SpaceX, o versiune Starship 3 de 171 de picioare, adică 52 de metri.
În această misiune, NASA urmărește o repetiție generală a andocării dintre Orion și cele două landere. Profilul de risc nu este însă identic pentru cei doi furnizori. SpaceX va testa o andocare de la bot la bot între Starship și Orion, fără transfer de echipaj, iar astronauții vor rămâne în interiorul capsulei Orion pe durata testului. Blue Origin va merge mai departe pe partea operațională, pentru că până la doi astronauți vor putea intra în cabina Blue Moon pentru verificarea sistemelor, inclusiv a sistemelor de suport vital ECLSS.
În practică, Blue Origin verifică și funcționarea mediului intern al vehiculului, în timp ce SpaceX se concentrează în această etapă pe compatibilitatea de andocare și controlul vehiculului combinat. În timpul manevrelor, landerele vor fi ținta, iar Orion va acționa ca vehicul urmăritor. Controlul ansamblului va trece la software-ul Orion în testul cu Blue Moon și la software-ul Starship în testul cu SpaceX. Astfel, evaluarea nu se oprește la hardware, ci intră și în zona integrării software dintre sisteme dezvoltate separat.
Steve Creech, manager de program pentru Human Landing System la Centrul de Zbor Spațial Marshall al NASA din Huntsville, Alabama, a explicat, potrivit Financiarul, că agenția folosește Artemis III pentru a strânge suficientă încredere tehnică înaintea unei coborâri cu echipaj pe Lună. El a declarat: „Fiecare furnizor de sisteme de aselenizare umană a avut o abordare diferită pentru misiunea Artemis III. În cele din urmă, SpaceX și Blue Origin au prezentat o listă de obiective și scopuri agresive menite să completeze viitoarele misiuni demonstrative fără echipaj pe Lună, astfel încât să putem obține atât înțelegere, cât și încredere în navele spațiale și vehiculele de lansare înainte de o aselenizare cu echipaj. Proiectele prototipurilor de landere vor informa eforturile viitoare de dezvoltare și vor continua să se maturizeze pe parcursul anului viitor.”
Din punct de vedere al managementului de proiect, Artemis III comprimă într-o singură misiune trei dependențe majore: disponibilitatea a trei lansări de mare putere, compatibilitatea între sisteme create separat și executarea unor operațiuni de andocare în aceeași fereastră orbitală. Secvența publicată arată și unde se concentrează riscul. Orice blocaj pe una dintre aceste verigi poate muta termenul pentru faza următoare, cea a aselenizărilor cu echipaj din 2028.
Până la testul din 2027, trei semnale rămân esențiale. Primul este rezistența în orbită a landerului Blue Moon, care poate sta pe traiectorie de așteptare până la 30 de zile. Al doilea este transferul de control software în timpul andocării, separat pentru Blue Moon și Starship. Al treilea este diferența de maturitate operațională dintre cele două sisteme: Blue Origin validează accesul uman în cabină și sistemele ECLSS, în timp ce SpaceX testează andocarea fără transfer de echipaj.
Din această diferență vine și lectura practică a testului. Dacă ambii contractori își ating simultan obiectivele, riscul de execuție al programului Artemis scade, iar modelul competitiv de achiziție al NASA se consolidează. Dacă unul dintre cele două sisteme ratează obiectivele stabilite, impactul se poate propaga dincolo de contractorul vizat și poate afecta calendarul misiunilor lunare cu echipaj.
