Un compus rezultat din uzura anvelopelor a intrat în atenția cercetătorilor și a industriei auto, după ce un studiu publicat în jurnalul Open Medicine a legat 6PPD-quinone de mecanisme biologice asociate cu boala Alzheimer. Descoperirea mută discuția de la emisiile clasice către poluarea non-eșapament, adică particule și compuși care continuă să fie generați indiferent dacă vehiculul folosește benzină, diesel sau propulsie electrică.
Miza nu este, cel puțin în acest moment, una care să indice un recall și nici nu vizează o nouă normă de emisii la eșapament. Problema apare într-un punct comun tuturor vehiculelor, anvelopa. 6PPD-Q se formează atunci când particulele provenite din anvelopa uzată intră în contact cu ozonul, iar această reacție chimică pune sub semnul întrebării ideea că simpla reducere a emisiilor directe ar rezolva întreaga problemă a poluării din trafic.
Pentru industria auto și pentru cei care urmăresc tranziția spre electromobilitate, concluzia importantă este că electrificarea nu elimină uzura anvelopelor. Dacă legătura va fi confirmată, presiunea s-ar putea muta către producătorii de anvelope, către compoziția cauciucului și către eventuale reguli viitoare de piață. Potrivit Getpony, pentru șoferi și cumpărători, efectele nu s-ar traduce printr-o dezbatere clasică despre motorizări, ci mai degrabă prin anvelope reformulate, costuri noi de dezvoltare și, în timp, produse auto diferite de cele de astăzi.
Studiul citat este prezentat drept primul care explorează sistematic această legătură prin metode computaționale bazate pe date. Cercetătorii au folosit farmacologie de rețea, transcriptomică, machine learning și molecular docking pentru a analiza cum ar putea interacționa 6PPD-Q cu mecanismele bolii Alzheimer. Nu este o demonstrație clinică pe oameni, însă lucrarea încearcă să descrie căile moleculare prin care ar putea apărea acest efect.
Lucrarea semnată de Zhang și Zhang a identificat cinci gene-cheie ca predictori ai bolii Alzheimer. Cercetătorii spun că 6PPD-Q se leagă puternic de trei dintre acestea, ceea ce ar putea favoriza stresul oxidativ, inflamația și întreruperea comunicării dintre celulele cerebrale. „Lucrarea noastră oferă prima caracterizare sistematică a mecanismelor moleculare prin care 6PPD-Q poate contribui la patogeneza bolii Alzheimer.” Totuși, acest lucru nu înseamnă că relația este deja dovedită clinic, ci doar că există o schemă moleculară coerentă care justifică teste suplimentare.
Un element important este că expunerea nu este considerată teoretică. 6PPD-Q a fost detectată în apă, sol și în probe biologice umane, ceea ce sugerează o expunere regulată prin poluarea generată de trafic. Autorii notează și că studii anterioare au arătat toxicitatea compusului pentru pești și alte animale acvatice. În plus, compusul poate traversa bariera hemato-encefalică la șoareci, ceea ce explică de ce a fost investigată mai departe posibila legătură cu o boală neurodegenerativă.
Lucrarea are însă limite clare. Studiul este în principal computațional și se bazează pe seturi de date genetice, plus date provenite dintr-un eșantion mic de creiere de la indivizi cu Alzheimer. Concluziile trebuie confirmate în laborator, pe celule și țesuturi umane, dar și pe animale. Deocamdată, datele disponibile nu arată concentrația obișnuită de 6PPD-Q la care sunt expuși oamenii, nu compară tipuri de anvelope precum cele de vară, iarnă sau versiunile orientate spre eficiență și nu oferă soluții tehnologice concrete pentru reducerea formării 6PPD-Q sau pentru înlocuirea 6PPD din compoziția anvelopelor. Nu există nici un calendar anunțat pentru rezultatele studiilor suplimentare, iar pasul următor rămâne validarea în laborator și prin studii epidemiologice.
